Deputatul Sorin Titus Muncaciu a declarat:
„24 Iunie – Ziua Iei Românești! Anul 2013 a marcat, la 24 iunie, Ziua Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (în popor Sânzienele sau Drăgaica), momentul celebrării Zilei Iei Românești. Sfântul Ioan Botezătorul are numeroase zile: Nașterea, Tăierea Capului, două zile dedicate Aflării Capului și Soborul de pe 7 ianuarie.
În 24 iunie 2022, adică acum patru ani, Președinția României a promulgat o lege în acest sens.
Totuși, ca om care a fost în situația de a se afla o lungă perioadă de timp în străinătate și de a avea la el, mereu, un bagaj de cunoștințe generale menit să prezinte străinilor atuurile României, cultura noastră populară, eu am pornit mereu de la o constatare: nu tot ceea ce este popular sau în trend este și tradițional.
Pur și simplu, fiind pe jumătate ardelean, pe jumătate bănățean, școlit în București, trăit în Dobrogea și peste două decenii peste Ocean, fiind ales deputat de Galați, am avut ocazia să cunosc multe tradiții românești. Despre ie știu că este o piesă vestimentară exclusiv feminină, diferită de cămașa care se confecționa tradițional din materiale diferite: borangic în Oltenia, bumbac în alte zone ale României.
Bărbații au și ei cămașă, care este diferită de la regiune la regiune.
Trendul iei ca simbol, clar, a fost unul fabricat mult mai târziu și se datorează picturii lui Henri Matisse, din 1940, intitulată La Blouse Roumaine. Faptul că mișcarea „flower-power” din SUA, din anii ’60-’70, a adoptat printre simbolurile „revoluționare” și iile românești sau faptul că un Yves Saint Laurent a găsit „la modă” să includă ii românești la Săptămâna Modei prin anii ’80 și ’90 ai secolului XX sunt lucruri demne de remarcat, dar nu trebuie să cădem în extrema cealaltă a absolutizării unor simboluri.
Totuși, se ignoră faptul că pictorul Constantin Daniel Rosenthal, când a ales-o pe Mary Grant, soția lui C.A. Rosetti, să pozeze drept model pentru România Revoluționară, în 1850, Mary Grant a purtat o splendidă ie românească.
Varietatea iilor, a cămășilor, care, asta știu sigur, difereau de la om la om, nu doar de la regiune la regiune, fiindcă românca, lucrând la lumina lămpii, căuta să coasă motive care să definească drept unic ceea ce ieșea din mâinile sale, care luau ața și acul după ce lăsaseră leagănul copilului, sapa, secera sau ustensilele de bucătărie în timpul zilei.
Portul românesc tradițional este prea vast ca să îl incluzi în simpla celebrare a iei românești printr-o zi legală de sărbătoare.
Foarte multă lume va îmbrăca ia ca simbol, dar, dacă e să vedem etichetele, vor abunda cele produse în China și comercializate peste tot, imitând modele generale și culori românești.
Bine ar fi să celebrăm iile românești și portul românesc, celebrând originalul, tradiția, adică marca noastră identitară! Un impuls din afară este benefic dacă îl înțelegi la justa lui valoare, altfel te trezești că ai de-a face cu o noțiune pe care marele gânditor conservator junimist Titu Maiorescu o numea „formă fără fond”.
Să purtăm ia cu respect pentru tradiție, nu doar ca accesoriu. Să alegem originalul, nu copia. Să nu confundăm simbolul cu suvenirul.
La mulți ani tuturor celor care își serbează astăzi ziua!”
