Cercetările sugerează că ceea ce mâncăm ne influențează starea de spirit. Timp de decenii, psihiatrii au considerat că depresia este cauzată de un deficit al unor mesageri chimici cunoscuți sub numele de neurotransmițători. Lipsa acestor substanțe a fost indicată drept una dintre cauzele depresiei, iar medicamentele antidepresive erau considerate eficiente deoarece cresc nivelul acestora.
Totuși, aproximativ o treime dintre pacienții cu depresie nu răspund la tratamentele antidepresive convenționale. Acest lucru sugerează că există și alți factori implicați, iar cercetările recente indică faptul că glicemia ar putea reprezenta o piesă lipsă din puzzle-ul depresiei.
De ce contează glicemia pentru creier
Creierul reprezintă aproximativ 2% din greutatea corpului, dar consumă circa 20% din energia acestuia. Cea mai mare parte a energiei provine din glucoză, adică zahărul prezent în sânge. Organismul folosește insulina pentru a transporta glucoza din sânge în celule. Insulina poate fi imaginată ca o cheie care descuie celulele, permițând zahărului să pătrundă în interiorul lor.
Atunci când acest sistem este suprasolicitat, pot apărea probleme. Când consumăm alimente bogate în carbohidrați, precum zaharurile și amidonul, glicemia poate crește rapid, apoi poate scădea brusc. În timp, organismul are nevoie de cantități tot mai mari de insulină pentru a obține același efect. În cele din urmă, celulele pot deveni mai puțin sensibile la insulină. Acest fenomen se numește rezistență la insulină și poate duce la apariția diabetului de tip 2.
Legătura dintre rezistența la insulină și depresie
Se știe de mult timp că persoanele cu diabet au un risc de depresie de aproximativ două ori mai mare decât cele care nu suferă de această boală. Dar ce apare mai întâi: diabetul sau depresia?
Un studiu desfășurat pe parcursul a nouă ani, la care au participat 601 adulți care nu sufereau de depresie la începutul cercetării, a constatat că persoanele cu semne de rezistență la insulină aveau un risc mult mai mare de a dezvolta depresie. O creștere a raportului dintre trigliceride și colesterolul HDL a fost asociată cu o rată cu 89% mai mare de apariție a unor cazuri noi de depresie, în timp ce creșterea glicemiei măsurate pe nemâncate a fost asociată cu o rată cu 37% mai mare. Rezultatele au arătat că problemele de reglare a glicemiei au apărut înaintea depresiei.
Contează și alimentația. Un alt studiu, care a inclus aproape 70.000 de femei, a constatat că cele care aveau o alimentație cu indice glicemic ridicat, adică bazată pe alimente care cresc rapid glicemia, erau mai predispuse să dezvolte depresie. În schimb, femeile care consumau mai multe fibre, cereale integrale, legume și fructe aveau un risc mai mic.
Dar ce se întâmplă cu așa-numitul „val de energie” provocat de zahăr? O analiză a 31 de studii a constatat că zahărul nu îmbunătățește starea de spirit. În decurs de o oră de la consum, oamenii se simțeau, de fapt, mai obosiți și mai puțin alerți. Așadar, creșterea bruscă a energiei provocată de zahăr este în mare parte un mit. Scăderea ulterioară a energiei este însă reală.
Rolul alimentelor ultraprocesate
Alimentele ultraprocesate sunt produse obținute din ingrediente rafinate și aditivi. Printre exemple se numără băuturile carbogazoase îndulcite, gustările ambalate, cerealele pentru micul dejun cu zahăr adăugat, produsele de tip fast-food și numeroase preparate congelate. Aceste alimente conțin adesea cantități mari de zahăr și amidon, care pot provoca fluctuații importante ale glicemiei.
O analiză bazată pe datele a aproape 10 milioane de persoane a constatat că un consum mai mare de alimente ultraprocesate era asociat cu un risc cu 22% mai mare de depresie, precum și cu riscuri mai mari de anxietate, diabet de tip 2 și boli cardiovasculare. Un alt studiu, la care au participat peste 31.000 de femei, a arătat că cele care consumau cele mai multe alimente ultraprocesate aveau un risc de depresie cu 50% mai mare decât cele care consumau cele mai puține.
Astfel de studii evidențiază o legătură între consumul alimentelor ultraprocesate și depresie, dar nu demonstrează că aceste alimente provoacă în mod direct depresia.
Psihiatria metabolică: cercetările medicului Shebani Sethi de la Stanford
Un medic care a contribuit semnificativ la dezvoltarea acestui domeniu este Shebani Sethi, psihiatru și specialist în medicina obezității la Universitatea Stanford. Ea a introdus termenul de „psihiatrie metabolică” pentru a descrie un domeniu nou, care studiază și tratează legătura dintre problemele metabolice și tulburările mintale.
Ideea de la care pornește Sethi este simplă: creierul consumă multă energie, iar atunci când sistemul prin care organismul produce și utilizează energia nu mai funcționează corespunzător, creierul poate avea de suferit.
Într-o analiză, ea și colegii săi au descris modul în care depresia, tulburarea bipolară, schizofrenia și tulburarea de alimentație compulsivă pot avea în comun mai multe probleme: utilizarea deficitară a glucozei de către creier, dezechilibre ale substanțelor chimice cerebrale și inflamație.
Într-o altă analiză, Sethi și Judith Ford au remarcat că rezistența la insulină reprezintă un factor de risc pentru depresie. Sethi a scris și despre modul în care alimentele ultraprocesate și carbohidrații rafinați pot provoca creșteri bruște ale glicemiei și insulinei, favorizând poftele alimentare și mâncatul în exces, într-un mecanism care seamănă cu dependența de droguri. Acest lucru ar putea explica de ce este atât de greu să reducem consumul acestor alimente.
Unul dintre cele mai cunoscute studii ale sale a analizat efectele unei diete ketogenice, foarte sărace în carbohidrați, asupra a 21 de adulți cu tulburare bipolară sau schizofrenie, care aveau și probleme metabolice. Participanții și-au continuat tratamentele medicamentoase.
După patru luni, proporția celor care îndeplineau criteriile pentru sindrom metabolic a scăzut de la 29% la zero. Greutatea, circumferința taliei, glicemia și rezistența la insulină s-au îmbunătățit. De asemenea, severitatea simptomelor psihiatrice s-a redus cu 31%.
În 2026, Sethi și colegii săi au publicat recomandări privind utilizarea terapiei ketogenice la adulții cu tulburare depresivă majoră, tulburare bipolară și schizofrenie. Echipa sa de la Stanford desfășoară, de asemenea, un studiu randomizat de amploare mai mare, care include persoane cu depresie majoră.
Ce ne arată aceste cercetări
Ar fi greșit să afirmăm că glicemia provoacă toate cazurile de depresie. Depresia are numeroase cauze, iar majoritatea studiilor care leagă alimentația de această afecțiune nu demonstrează că un consum ridicat de zahăr o provoacă.
Totuși, dovezile potrivit cărora rezistența la insulină apare adesea înaintea depresiei sunt tot mai numeroase. În plus, alimentația bazată pe produse care cresc rapid glicemia este asociată cu un risc mai mare de a dezvolta depresie. De asemenea, atunci când persoanele cu depresie și probleme metabolice își schimbă alimentația, starea lor de spirit se poate îmbunătăți.
Concluzia
Creierul nu funcționează izolat de restul organismului. El depinde de corp pentru a primi energia necesară, iar atunci când aportul de energie este instabil, pot apărea schimbări ale stării de spirit.
Cercetările recente, inclusiv cele inovatoare realizate de Shebani Sethi, sugerează că una dintre modalitățile importante prin care ne-am putea îmbunătăți starea de spirit ar putea fi schimbarea alimentației, scrie psychologytoday.com.