Europa nu se poate baza pe Trump, spun experții FOTO: Hepta
În America există acum un impas în lupta dintre un președinte care ar vrea să fie rege și o constituție redactată în repudierea monarhiei. Dar este o luptă pe viață și pe moarte. Tirania fie va rupe spiritul republicii, fie va fi înăbușită de aceasta. Experții anunță un verdict negativ: un continent – Europa – nu poate miza pe președintele Trump dintr-un motiv simplu: corpul politic american nu este vaccinat împotriva tiraniei.
Donald Trump este un despot, iar SUA sunt o democrație. Aceste lucruri pot fi adevărate simultan, dar nu la nesfârșit. Întrucât SUA sunt puterea supremă a lumii, rezultatul acestei competiții are consecințe epice pentru țări precum Marea Britanie, dar și pentru întreaga Europă, care depind de Washington pentru securitate, potrivit The Guardian.
Denigrările răutăcioase ale lui Trump la adresa lui Keir Starmer și a altor lideri europeni pentru reticența lor de a se alătura bombardării Iranului demonstrează imposibilitatea unei alinieri parțiale cu un lider care dorește o supunere totală. Singura sursă de autoritate recunoscută a președintelui SUA este el însuși. Când a fost întrebat la începutul acestui an dacă există ceva care i-ar putea constrânge acțiunile în întreaga lume, el a spus: „Propria mea moralitate, propria mea minte”.
A fi de acord cu un astfel de om înseamnă a lăsa legea deoparte și a te supune voinței sale. Aceasta este alegerea pe care Partidul Republican a făcut-o în politica internă a SUA și este singura ofertă pe masă pentru aliații din străinătate.
Răspunsul european a fost un amestec confuz de acceptare și acțiuni evazive. S-a folosit lingușire pentru a-l convinge pe Trump să reînnoiască jurămintele NATO de asistență reciprocă și pentru a preveni o trădare totală a Ucrainei. Bugetele de apărare au fost rescrise pentru a demonstra că continentul își poate acoperi cheltuielile în alianță și, prin urmare, pentru a-l descuraja să-și retragă partea leului.
Există o justificare strategică aici. Pregătirea pentru scenariul de coșmar – Europa lăsată să se descurce singură împotriva unei Rusii beligerante – face ca acest rezultat să fie mai puțin probabil, deoarece creșterea cheltuielilor militare descurajează Moscova și îl liniștește pe Trump. Dar frica și negarea joacă și ele un rol. Adaptarea europeană la noua relație transatlantică dură a fost întârziată de speranța că vechea relație prietenoasă nu este pierdută pentru totdeauna.
Trumpdemia – un sindrom complex
Există o nevoie psihologică de a crede că haosul declanșat de Trump, deși extrem, este excepțional – un eveniment singular, precum pandemia de Covid; dureros și costisitor, dar nu o schimbare permanentă a ordinii lucrurilor. Președintele este muritor. Puterile sale ar putea fi limitate dacă democrații vor câștiga alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie. Se pot negocia armistiții. Căile navigabile închise pot fi redeschise. Lanțurile de aprovizionare pot fi rețesute.
Dar Trumpdemia este un sindrom mai complex. SUA au fost complet expuse pentru un mandat complet după alegerile din 2016, culminând cu o criză antidemocratică acută pe 6 ianuarie 2021. Acea infecție severă nu a cultivat suficientă imunitate în cadrul forului politic pentru a preveni un al doilea mandat care se dovedește deja mai virulent în atacurile sale asupra probității și decenței umane fundamentale decât primul.
Nu există nicio garanție că un succesor al lui Trump va putea restabili vechile norme constituționale, presupunând că este vorba măcar de cineva care își dorește să încerce. Foștii aliați ai SUA ar fi recunoscători pentru un președinte mai puțin deranjat, dar nu pot fi siguri că sănătatea mintală va dura mai mult decât orice ciclu electoral. Încrederea a dispărut.
Conservatorismul american este impregnat de gândirea paranoică, apocaliptică, care echivalează tradițiile europene ale democrației liberale cu declinul civilizației și ștergerea culturii creștine albe de către imigrația musulmană. Prin această lentilă, orice apel la instituțiile internaționale și la multilateralism este înțeles ca plângerile patetice ale unor slabi geopolitici.
Liderii europeni sunt familiarizați cu această retorică de ani de zile. Greșeala lor a fost să creadă că ar putea totuși să opereze într-un canal special, rezervat aliaților istorici, și că limbajul extrem al lui Trump și deferența față de dictatori nu definesc întotdeauna politica externă a SUA. Când a semnalat disponibilitatea de a cuceri Groenlanda prin forță – o agresiune împotriva suveranității daneze care ar dizolva NATO ca alianță funcțională – au înțeles că au de-a face cu cineva care tratează partenerii ca pradă și cedează doar atunci când se confruntă cu rezistență.
Rezistența unificată a Europei, coroborată cu nervozitatea pieței față de perspectiva unui război comercial transatlantic, l-a determinat pe Trump să coboare. Acea criză a fost prima incursiune a lui Starmer într-o dispută publică cu Casa Albă. Rezistența unificată a Europei, coroborată cu nervozitatea pieței față de perspectiva unui război comercial transatlantic, l-a determinat pe Trump să coboare ștacheta.
