Alt
război în pregătire la frontierele României și care să facă podul pe care-l
anticipează unii analiști din serviciile de informații aliate, ca rezultat al
unor acțiuni de destabilizare făcute de Rusia și aliații săi în favoarea
reaprinderii focarelor de conflict din estul european, în principal, cel mai
ușor, în veșnic nepotolita zonă a Balcanilor.
Un
conflict rămas îngropat la mică adâncime după încheierea ostilităților don
fosta Iugoslavie și proclamarea în 2009
a independenței Kosovo și mereu acoperit de promisiunea că deschiderea politică
a speranțelor de aderare a tuturor țărilor din zonă la UE și NATO avea să fie
panaceul miraculos care să șteargă
pasiunile, ura, memoriile și dorința de răzbunare. N-a fost să fie, ba chiar
dimpotrivă, căci pacea dintre Kosovo și Serbia este în continuare echilibrată
doar de prezența trupelor NATO în Kosovo și de permanenta presiune cu posibile
sancțiuni din partea UE.
Lucrurile
par să escaladeze acum și să se apropie de punctul de fierbere anticipat de
altfel de luni și luni de zile, fără ca nimeni să poată reacționa
corespunzător. Și așa s-a ajuns, la peste 28 de ani de la stabilirea misiunilor
prin care UE și NATO încercau să găsească o soluție convenabilă, la nevoia de
revenire foarte aproape de punctul de plecare, semn al unui eșec major și al
pierderii majore de teren împotriva mișcărilor naționaliste violente care-și
pregătesc reintrarea în joc, ca odinioară, de fiecare parte cu forțe
paramilitare bine organizate și cu îndelungată pregătire de luptă de gherilă.
Ce
pot face europenii? Răspunsul dat de J.Borrell, șeful diplomației europene,
este profund semnificativ în acest sens: a spus că UE este gata să discute
despre „măsuri punitive” împotriva Serbiei dacă Belgradul nu se conformează
cererilor venite de la Bruxelles. Confirmă astfel zvonurile lansate de diverse
surse diplomatice din capitala Europei care spun că cel puțin opt State Membre
sunt în favoarea unei decizii rapide de introducere de măsuri punitive împotriva
Serbiei deoarece se estimează că existe suficiente dovezi care să probeze că
reprezentanți ai statului sârb s-ar afla în spatele „atacului terorist”
executat de un grup de sârbi înarmai împotriva poliției din Kosovo pe 24
septembrie. Reuniunea reprezentanților pe politică externă din cele 27 de state
s-a desfășurat la Bruxelles pe 26 septembrie. Ocazie cu care, spun sursele, în
această ședință prezidată de oficiali din Serviciul de Acțiune Externă (pentru
șefia viitoare a sa fiind pronunțat numele Președintelui Iohannis), diplomați
din Olanda, Belgia, Finlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Republica Cehă și
Polonia ar fi solicitat în mod ferm asemenea măsuri.
„Monitorizăm
cu atenție dacă Serbia își îndeplinește angajamentele în ce privește calmarea
tensiunilor din nordul Kosovo și dacă vom considera că Belgradul nu se
conformează, atunci suntem gata să introducem măsuri punitive împotriva
Serbiei…e vorba de măsuri politice și financiare printre acestea numărându-se
suspendarea vizitelor la nivel înalt și organizarea de evenimente, excepție
făcând cele din cadrul dialogului cu UE. Aceste măsuri au și un impact asupra
sprijinului financiar pentru Kosovo…Suspendarea este temporară și reversibilă
și va lua sfârșit imediat după ce au lo9c măsuri de dezescaladare în teren. În
același timp, monitorizăm îndeaproape dacă Serbia îndeplinește cerințele
formulate de UE și, în cazul în care nu se conformează, suntem gata să luăm
măsuri la nivel de UE”.
Între
timp, lucrurile au evoluat mai departe, implicând o demisie răsunătoare, cea a
vicepreședintelui „Listei Sârbe” din Kosovo, Milana Radoici (foto alături de
Președintele Vucic al Serbiei). Într-o scrisoare prezentată de avocatul său, el
a spus că „vreau să subliniez că nu suntem teroriști ci luptători pentru
libertatea poporului”
Pentru
ca scenariul escaladării să fie perfect în tradiția mai vechilor confruntări
tragice din zonă, evenimentul care a provocat
ridicarea de scuturi este un atac armat urmat de un asediu împotriva mănăstirii
ortodoxe Banjska din nordul Kosovo, ceea ce a avut,
cum se sconta, un efect dramatic asupra comunităților ortodoxe de o parte și
alta a graniței cu Serbia, aducând în prima linie și o implicare cu cerere de intrare
la luptă din partea unor clerici care cer răzbunare.
Primul
rezultat concret, din partea NATO, este acum decizia de a suplimenta efectivele
misiunii KFOR cu un număr neprecizat de oameni dar cu mandatul „de a lua
toate măsurile necesare pentru a menține un mediu de securitate, siguranță și libertate de mișcare pentru toți
locuitorii din Kosovo…Vreau să fiu optimist și să cred că ce s-a întâmplat va
face părțile să acționeze mai înțelept. Dacă asta nu se va întâmpla, KFOR va
acționa mai mult” a spus generalul Michele Risticcia, adăugând că acum
situația din nordul Kosovo este calmă dar „foarte instabilă”.
Nu
poți cere generalilor noștri o analiză asupra unor posibile scenarii de
conflict în zona Serbia/Kosovo cu imediată implicare internațională. Ar fi
nedrept și inutil. Dar diplomația română are un punct de vedere? Dar
politicienii noștri au ceva de zis, într-un sens sau altul, analizând efectele
posibile ale unei noi situații care să se coreleze cu cele deja evidente ale
conflictului din Ucraina?