De la începutul invaziei ruse în Ucraina, acum 10 săptămâni, guvernele occidentale au denunțat neobosit agresiunea și au vorbit despre modul în care susțin Kievul. Dar, în ciuda acestei unități în indignare, obiectivele lor au rămas neclare, scrie cotidianul New York Times.
Acum această situație a început să se schimbe. Recent, secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, a spus că țara sa și-ar dori să vadă Rusia „atât de slăbită” încât să nu-și poată amenința vecinii. Secretarul britanic de externe Liz Truss a anunțat: „Vrem ca Ucraina să câștige acest război”.
Cu toate acestea, Occidentul nu a descris încă clar cum vrea să se încheie acest război, scrie Nigel Gould-Davies, analist pentru Rusia și Eurasia la Institutul Internațional de Studii Strategice, în New York Times . Occidentul a decis cu privire la mijloacele de răspuns la agresiunea rusă. A început să trimită ajutor militar Ucrainei și a impus sancțiuni împotriva Rusiei. Cu toate acestea, Europa și SUA nu au definit scopul pe care ar trebui să-l servească aceste instrumente.
Politicienii occidentali s-au concentrat asupra consecințelor pe care ar dori să le evite. În primul rând, nu doresc răsturnarea guvernului ucrainean de la Kiev și instituirea unui regim marionetă rusesc. Și în al doilea rând, utilizarea armelor nucleare împotriva Ucrainei sau extinderea războiului dincolo de granițele ucrainene.
Orice rezultat care îmbunătățește poziția Kremlinului va fi o victorie rusă
Între aceste două limite, există multe rezultate potențiale ale războiului. Dar, în practică, totul este mult mai simplu. Va fi Rusia într-o stare mai bună sau mai rea după război decât înainte de 24 februarie 2022? Orice rezultat care îmbunătățește poziția Kremlinului va fi o victorie rusă. Chiar dacă Rusia nu reușește să-și atingă obiectivul inițial de a cuceri toată Ucraina.
Occidentul are nevoie de o strategie pentru a se asigura că Rusia este într-o stare mai proastă după război decât înainte de invazie. O pace care, pentru a doua oară din 2014, răsplătește Moscova cu o bucată de teritoriu ucrainean pentru agresiunea sa, va avea consecințe grave pentru viitorul Ucrainei, pentru încrederea și securitatea occidentală și pentru normele de suveranitate și neintervenție care stau la baza ordinii internaționale.
În primul rând, o astfel de pace va reabilita atât agresiunea rusă, cât și încălcările drepturilor omului. Kremlinul va manipula faptele pentru a vinde populației un astfel de rezultat ca o victorie. Realizările teritoriale și de propagandă nu îl vor mulțumi, ci doar îi vor da încredere lui Putin. De aceea, o astfel de pace nu numai că deschide calea pentru o nouă invazie rusă a Ucrainei, dar și subminează securitatea și încrederea în Occident.
În al doilea rând, o Ucraina ciuntită va fi permanent slăbită, mai ales dacă Rusia consolidează sau chiar extinde controlul asupra coastei ucrainene. Cel puțin un general rus a recunoscut că acesta este obiectivul strategic al Moscovei. Dacă agresorul va reuși să pună în aplicare un astfel de plan, acesta va înăbuși Ucraina și va oferi Rusiei un avantaj în negocierile pe cel puțin alte trei chestiuni care vor trebui rezolvate în cadrul viitorului acord de pace. Una dintre ele se referă la statutul Ucrainei. Va fi restricționat dreptul ei de a adera la organizații internaționale? O altă problemă sunt acei oameni care au fost răpiți și deportați de armata rusă. Se vor putea întoarce acasă din Rusia? Și a treia întrebare: în ce condiții Occidentul va slăbi izolarea economică a Federației Ruse?
Ocupația nu este o rețetă pentru stabilitate
De asemenea, Rusia poate continua să comită atrocități în teritoriile pe care le controlează. Este posibil ca ucrainenii să reziste ocupației. Sfârșitul luptei nu va însemna sfârșitul violenței. Cel mai probabil, acesta va fi începutul unei noi agresiuni rusești. Ocupația nu este o rețetă pentru stabilitate. Până la urmă, Ucraina se va împăca cu o nouă pierdere de teritoriu numai după o luptă lungă și foarte costisitoare.
Fiecare nouă zi de război în Ucraina aduce și mai multă moarte și distrugere, slăbind țara. Dar unele țări europene par dispuse să stea deoparte și să privească cele două părți uzându-se reciproc în acest război timp de luni sau chiar ani. A aștepta în tăcere până când războiul ajunge la un impas pentru a determina cine va controla procesul de pace înseamnă a favoriza Rusia.
Moscova nu trebuie primească o nouă bucată de teritoriu ucrainean
Petru a preveni ca ca toate acestea să se întâmple, Occidentul trebuie să facă totul pentru ca Rusia să se simtă mai rău după război decât înainte. Cel puțin, politicienii occidentali ar trebui să aibă grijă ca Moscova să nu primească o nouă bucată de teritoriu ucrainean. Sancțiunile ar trebui să rămână în vigoare până când politica Rusiei față de Ucraina se va schimba. Abordarea dură a sancțiunilor începe cu o înțelegere clară a faptului că Rusia trebuie să rămână complet izolată de economia occidentală.
Numai pe baza acestei poziții pot fi discutate anumite excepții necesare. În schimb, există o încercare de a dezactiva unele operațiuni menținând în același timp status quo-ul. Următorii pași, în special refuzul de a importa petrol și gaze rusești în Europa, vor fi mai scumpi decât orice alte sancțiuni. În orice caz, nu există nicio modalitate de a elimina amenințarea majoră la adresa securității continentului, fără pierderi. Noile sancțiuni vor fi neplăcute pentru Europa, dar catastrofale pentru Rusia. Occidentul trebuie să câștige această competiție a hotărârii.
De asemenea, Occidentul trebuie să angajeze comunitatea internațională mai largă în sprijinul agendei sale de apărare a suveranității și independenței de agresiunea imperialistă. Asta înseamnă că nu doar Congresul trebuie să ofere pachetul de ajutor de 40 de miliarde de dolari pe care l-a cerut președintele Biden. Europa ar trebui, de asemenea, să urmeze exemplul. Iunie marchează cea de-a 75-a aniversare a Planului Marshall, care a reînviat Europa distrusă de război, i-a restabilit încrederea și a ajutat-o la a ține piept URSS. Acum Europa trebuie să facă același lucru pentru Ucraina, angajându-se să reconstruiască orașele ucrainene și să-și reconstruiască economia distrusă de război.
Frica de escaladare din partea Rusiei nu ar trebui să oprească Occidentul. Rusia amenință cu arme nucleare, în încercarea de a juca pe frica guvernelor occidentale. Dar acest joc de mușchi arată lipsa de alte opțiuni a Moscovei. Războiul eșuat a scos la iveală nenumăratele slăbiciuni ale Federației Ruse. Așadar, armele de distrugere în masă sunt singurul argument în pretenția Rusiei de măreție globală. Cu toate acestea, slăbiciunea nu face amenințările iraționale mai credibile. Argumente în spiritul: „Rusia va folosi arme nucleare dacă nu i se permite să câștige ceva în război”, nu descurajează rezistența Forțelor Armate ale Ucrainei. Și nu ar trebui să rețină Occidentul.
Occidentul nu trebuie să repete greșeala din Bosnia și Herțegovina
Costul inacțiunii strategice poate fi foarte mare. Incapacitatea de a defini clar obiectivele a dus la faptul că războiul din Bosnia și Herțegovina a durat prea mult. Preşedintele Consiliului de Miniştri pentru Afaceri Externe al Comunităţii Europene, Jacques Poos, a anunţat în 1991 că „a venit vremea Europei”. Cu toate acestea, războiul bosniac a durat încă trei ani și a costat aproximativ 100.000 de vieți. Occidentul nu ar trebui să repete această greșeală.