Componentele electrice necesare producerii rachetelor ar putea deveni deficitare FOTOX@AlexXplore
Programul amplu de reînarmare al NATO s-ar putea confrunta cu o dificultate neprevăzută: lipsa cablurilor certificate, a conectorilor și a altor componente electrice necesare fabricării echipamentelor militare moderne, relatează Defence Blog.
În cadrul summitului NATO de la Ankara, aliații au anunțat noi contracte de apărare în valoare de peste 50 de miliarde de dolari, precum și un program pe cinci ani, „Drone Edge”, dedicat combaterii dronelor, în valoare de 40 de miliarde de dolari, la care au aderat 20 de state membre ale Alianței. Toate aceste programe necesită cantități mari de componente electrotehnice specializate pentru rachete, drone, avioane și vehicule blindate.
Certificarea militară, principalul obstacol
Ryan Barnhart, director al lanțurilor de aprovizionare la compania WireMasters, consideră că problema centrală nu ține de producția în sine a cablurilor, ci de certificarea lor pentru uz militar. Dacă un furnizor autorizat nu poate acoperi volumele necesare, înlocuirea acestuia presupune un nou ciclu de verificări tehnice, documentație și aprobări — un proces care poate dura între 12 și 24 de luni.
Cel mai mare deficit este așteptat în segmentul cablurilor aeronautice rezistente la temperaturi ridicate și al componentelor destinate protecției sistemelor de cablare, produse de un număr limitat de fabricanți certificați. O presiune suplimentară asupra lanțurilor de aprovizionare este generată de creșterea prețurilor la cupru, argint, aur și nichel, alături de cerințele stricte privind documentația produselor militare.
Materialul publicat de Defence Blog se bazează pe evaluările unui reprezentant al companiei WireMasters privind riscurile potențiale pentru industria de apărare a NATO, nefiind vorba despre întreruperi deja confirmate în lanțurile de producție sau de aprovizionare.
Lanțuri de aprovizionare tot mai vulnerabile
De la declanșarea invaziei ruse pe scară largă, statele europene și-au accelerat semnificativ extinderea producției de apărare, investind miliarde de euro în noi capacități pentru a crește producția de muniție, rachete și echipamente militare. În paralel, NATO pune o presiune tot mai mare pe producătorii de armament, cerându-le să-și sporească ritmul de fabricație pentru a răspunde noilor planuri de apărare ale Alianței.
Totodată, producătorii au avertizat în repetate rânduri că ritmul reînarmării este frânat de vulnerabilitatea lanțurilor de aprovizionare. Dacă până acum una dintre principalele probleme semnalate era dependența de China pentru nitroceluloza folosită la fabricarea prafului de pușcă, la lista blocajelor critice se adaugă acum și componentele electrice specializate.
