Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping FOTO: Hepta
În timp ce îi maltratează pe aliații fideli ai Statelor Unite din Europa și Asia, președintele american își revarsă atenția, în numele „prieteniei”, asupra lui Vladimir Putin al Rusiei, a lui Kim Jong Un al Coreei de Nord și chiar a lui Xi Jinping al Chinei – toți „mari lideri” în propriile țări, formând un trio distins de autocrați experimentați. Problema lui Donald Trump, însă, este că „prietenii” săi îl lipsesc de ceva esențial: sunt nerecunoscători.
Când Donald Trump a declarat un „război economic și o izolare la o scară fără precedent” împotriva Iranului, președintele american s-ar fi putut aștepta la sprijin din partea celor pe care îi numește „prietenii” săi pe scena internațională. În „războiul său economic” împotriva Iranului, el primește foarte puțin în schimb de la Putin, Xi Jinping și Kim Jong Un, potrivit unei analize din Le Monde.
Incapabil să își atingă niciunul dintre obiective prin forță – fie că este vorba de prăbușirea sau de supunerea regimului de la Teheran sau de eliminarea programului său nuclear – președintele american a promis că le va atinge prin strangularea economiei Iranului. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a pregătit o „Ziua Z economică” fără compromisuri, cuplată cu sancțiuni imediate împotriva țărilor care au continuat să facă comerț cu Iranul.
„Prietena” sa, China, este cea mai direct afectată. Chiar dacă impune sancțiuni în felul său, pretinde că se opune sancțiunilor unilaterale din principiu. Mai mult, China este principalul cumpărător de petrol iranian și, în general, principalul partener comercial al Teheranului.
Până în prezent, chinezii nu au respectat niciodată niciunul dintre multiplele embargouri impuse hidrocarburilor iraniene pentru nerespectarea obligațiilor nucleare. Fără cooperarea Beijingului, „Ziua Z economică” a lui Bessent probabil că nu ar ajunge niciodată pe țărmurile Persiei antice. China a avertizat deja că va „lua toate măsurile necesare” pentru a riposta dacă va fi lovită de sancțiunile Trezoreriei SUA.
Xi este așteptat la Washington la sfârșitul lunii septembrie pentru prima sa vizită de stat în SUA în ultimii 10 ani. Beijingul are o mare putere de influență. La începutul celui de-al doilea mandat, Trump a fost forțat să renunțe la războiul comercial pe care îl lansase împotriva Chinei prin intermediul tarifelor vamale.
Chinezii au avut nevoie doar de arma pământurilor rare – asupra căreia dețin un cvasi-monopol – pentru a tempera ambițiile protecționiste ale Casei Albe. Un alt argument semnificativ, mai ales în aceste vremuri de incertitudine în jurul dolarului, este că Beijingul rămâne unul dintre principalii cumpărători și deținători ai datoriei americane. Trump este dornic să stabilizeze relațiile economice cu China. Prin urmare, există puține șanse ca „prietenul” chinez al președintelui să-i facă vreo concesie în privința Iranului.
Autocrații sunt fericiți că slăbesc SUA
„Prietenul” rus, Putin, nu a fost deloc mai îngăduitor. Curtat, flatat și admirat de Trump, liderul rus nu a făcut niciun efort să negocieze cu Ucraina – chiar și atunci când americanul, vizionând Premiul Nobel pentru Pace, a susținut că ar putea pune capăt războiului în 24 de ore sau, în cel mai rău caz, 48. La fel ca China, Rusia este unul dintre principalii susținători ai Iranului. Este un schimb reciproc: pe câmpul de luptă din Ucraina, Teheranul a furnizat Rusiei tehnologia dronelor care îi lipsea; iar Moscova a ajutat Iranul să vizeze interesele SUA în Golf în timpul atacului americano-israelian asupra țării.
Conform ediției din 2 septembrie a Financial Times, Rusia furnizează acum Republicii Islamice cele mai sofisticate rachete de croazieră ale sale. Ar fi acest comerț vizat de „Ziua Z” a lui Bessent? La începutul lunii septembrie, în timpul unei conversații cu președintele iranian Masoud Pezeshkian, Putin a declarat: „În această perioadă dificilă, încercăm să vă oferim asistența de care aveți nevoie.” Secretarul Trezoreriei avea motive să fie îngrijorat.
Zi de zi, China își reafirmă sprijinul politic, economic și militar pentru Moscova în războiul Rusia-Ucraina. Legate din februarie 2022 de un tratat de prietenie „fără limite” care vizează slăbirea rolului SUA pe scena internațională, cele două țări sunt încântate să-l vadă pe Trump împotmolit în Iran.
Dar geniul strategic care este Trump nu ar fi putut alege un moment mai bun pentru a-și maltrata aliații tradiționali. Într-o declarație adresată presei la Casa Albă, a fost întrebat despre războiul politic și economic pe care îl poartă împotriva Canadei și despre indulgența sa față de Rusia. Răspunsul președintelui: „Putin este prietenul meu”, în timp ce canadienii sunt „oamenii răi”.
Similar cu Canada, Coreea de Sud a fost mult timp un aliat fidel al Washingtonului. Dar Trump a acuzat Seulul – la fel cum i-a acuzat pe europeni – că nu l-a ajutat în războiul său împotriva Iranului. Sud-coreenii sunt pedepsiți: exercițiile militare comune dintre cele două țări au fost reduse, în timp ce președintele american se apropie de dictatorul nord-coreean Kim, care, potrivit lui Trump, i-a trimis „scrisori de dragoste”.
Octogenarul este la fel de sentimental ca întotdeauna, dar, încă o dată, primește puțin în schimb: Phenianul tocmai a lansat o rachetă balistică, dezvoltând în continuare lansatoarele de care Kim are nevoie pentru cele aproximativ 60 de focoase nucleare ale sale!
Membrii clubului autocratic se ajută reciproc. În schimbul a 50.000 de soldați nord-coreeni care se îndreaptă spre frontul din Ucraina, rușii ajută la modernizarea forțelor Coreei de Nord – o țară dependentă de China pentru sprijin economic. Lui Trump nu-i pasă deloc. Autoproclamatul „rege al înțelegerii” își conduce diplomația în funcție de afinitățile sale elective. Acestea îl atrag spre marii autocrați ai timpului nostru – care, mult prea fericiți să slăbească Washingtonul, nu îi întorc niciodată favoarea.
