Proiectul Neptun Deep și exploatarea gazelor din Marea Neagră au fost prezentate de la bun început aproape exclusiv prin prisma beneficiilor economice. Acestea, de altfel, sunt reale și palpabile, dacă ne gândim la perspectivele ca România să își sporească independența energetică, la reducerea importurilor și posibilitatea unor prețuri mai competitive pentru consumatori. Calculele realizate recent de Asociația Energia Inteligentă arată, de asemenea, că intrarea în producție a zăcământului ar putea exercita o presiune descendentă asupra prețurilor angro la gaze începând cu 2027. Este însă important să amintim că, în paralel cu aceste perspective optimiste, războiul din Ucraina a deschis o discuție nouă despre securitatea infrastructurii energetice din regiunea Mării Negre.
Practic, în condițiile în care proiectul Neptun Deep este considerat una dintre cele mai importante investiții energetice ale Uniunii Europene din următorii ani, specialiștii avertizează că avantajele economice promise de gazele din Marea Neagră depind inclusiv de capacitatea statului de a proteja infrastructura care le produce și le transportă.
Ce impact ar putea avea Neptun Deep asupra facturilor la gaze după 2027
Estimarea făcută de asociație indică o reducere moderată a prețurilor angro, de ordinul a 5-20% față de nivelul actual, pe termen mediu, în perioada 2027-2028, în ipoteza în care cererea și oferta nu sunt distorsionate de alți factori majori. Concret, Neptun Deep ar urma să adauge aproximativ 8 miliarde de metri cubi de gaze pe an, în contextul în care mixul energetic românesc include un necesar de 10-11 miliarde de metri cubi anual, ceea ce înseamnă că, cel puțin pe hârtie, producția internă ar putea aproape să se dubleze până în 2030, iar dependența României de importuri ar putea scădea semnificativ, pe lângă faptul că am avea o poziție mai bună și în raport cu exporturile către vecini.
„Piața gazelor nu funcționează după logica simplă a abundenței. Gazul extras din Marea Neagră nu va fi rezervat exclusiv consumatorilor români și nici nu va fi vândut la un preț ”patriotic”. El va intra într-o piață europeană integrată, unde producătorii urmăresc, firesc, cel mai bun preț disponibil. Dacă Bulgaria, Ungaria sau alte piețe regionale oferă un preț mai mare, gazul va merge acolo”, notează Dumitru Chisăliță.
Practic, gazul din Neptun Deep urmează să intre în piața regională, unde, de altfel, prețurile sunt deosebit de susceptibile la cererea din jur, la nivelul exporturilor, la limitările logistice, modul în care se negociază contractele comerciale, dar și la raportul dintre consumul intern și cel extern. Dacă cererea regională rămâne ridicată, iar alte piețe oferă prețuri mai bune, o parte din beneficiul producției interne poate fi absorbită de logica comercială a exporturilor. Dumitru Chisăliță, expert în politici energetice, a explicat în analiza AEI și că, pe fondul tranziției de la cărbune către centrale noi pe gaze, România se pregătește și să consume mai multe astfel de resurse. „România se pregătește să consume mai mult gaz, nu mai puțin. Noile centrale electrice pe gaze construite pentru înlocuirea cărbunelui vor absorbi volume importante din producția suplimentară. Estimările arată că cererea internă ar putea crește cu aproximativ 25% până în 2030. Cu alte cuvinte, o bună parte din surplusul promis este deja ”vândut” înainte să fie extras”, arată analiza AEI.
În tot acest context, adică chiar dacă gazul ca marfă se ieftinește, factura finală a românului de rând include tarife de transport, distribuție, taxe, costuri de reglementare și marje comerciale și, din acest motiv, o scădere la nivelul pieței angro poate ajunge doar parțial la gospodării. „Există apoi problema pe care politicienii o ignoră constant: prețul gazului reprezintă doar o parte din factura plătită de consumator. Tarifele de transport și distribuție cresc, taxele se modifică, iar costurile impuse prin reglementări devin tot mai importante. Chiar dacă gazul ca marfă se ieftinește, factura finală poate rămâne la același nivel sau chiar poate crește”, a mai adăugat Chisăliță, amintind despre trei scenarii posibile în perioada 2027-2030. Mai exact, în scenariul optimist, prețul angro al gazului ar putea coborî spre 27-32 euro/MWh după intrarea în producție a Neptun Deep, iar prețul final plătit de gospodării ar putea ajunge în jurul valorii de 280 lei/MWh, cu aproximativ 10% sub nivelul plafonat pentru populație. În scenariul de bază, AEI estimează un preț final de 320-340 lei/MWh, iar în scenariul pesimist, 350-380 lei/MWh.
Elementul nou care a apărut în joc după ce la interval de doar o săptămână două drone rusești au ajuns pe teritoriul României, producând pagube, ține de faptul că, așa cum s-a putut observa în istoria recentă a războiului din Ucraina, infrastructura energetică este o țintă strategică în manevrele de atac rusești și tocmai de aceea orice viitoare ieftiniri ale energiei au început, ușor-ușor, să depindă și de capacitatea țării noastre de a-și apăra infrastructura de efectele colaterale ale războiului de la graniță.
Cum s-a schimbat fața Mării Negre după războiul din Ucraina
Atacurile cu drone maritime asupra navelor și instalațiilor rusești, suspiciunile privind circulația petrolului rusesc prin rețele comerciale opace și apropierea incidentelor de infrastructura românească arată, așa cum a formulat AEI într-o altă analiză recentă, că regiunea a devenit rută de aprovizionare, frontieră de securitate, piață de energie și zonă de conflict hibrid, toate acestea simultan. Potrivit AEI, ultimele atacuri „nu apar în vid. Ele sunt parte a unui război în care energia, transportul maritim și exporturile de petrol rusesc au devenit arme economice la fel de importante ca rachetele și tancurile rușilor. Dacă ucrainenii au suspiciuni că petrol sau produse petroliere de origine rusă continuă să circule prin rețele comerciale opace, prin amestecuri de țiței, transferuri navă-la-navă sau rafinare în state terțe și reexport în Europa, atunci întreaga regiune devine vulnerabilă.” Portul Constanța, Oil Terminal, rafinăriile, rutele maritime de aprovizionare cu țiței și viitoarele instalații offshore din Marea Neagră sunt componente ale aceluiași sistem energetic extins. Un incident major în acest spațiu ar însemna, spun experții, o perturbare cu efecte asupra importurilor, prețurilor, stocurilor strategice și încrederii pieței. Potrivit lui Dumitru Chisăliță, România nu își poate permite să ignore zonele gri ale transportului de petrol și produse petroliere din regiune. „Orice navă suspectată că participă la alimentarea mașinii de război ruse poate deveni o țintă, iar proximitatea rutelor maritime și a infrastructurii petroliere românești amplifică pericolul. La fel de gravă este pasivitatea autorităților române. Tolerarea zonelor gri, lipsa transparenței și controalele insuficiente nu fac decât să crească riscurile economice și de securitate pentru România.”
Așadar, a explicat acesta, dacă în zona portului Constanța sau în apropierea apelor românești au loc operațiuni comerciale greu de urmărit, transferuri navă-la-navă sau tranzit de produse suspectate că ar putea avea legătură cu rețele de eludare a sancțiunilor, riscul unul de securitate, pentru că acele nave sau fluxuri pot intra în logica militară a războiului din Ucraina. „Poate că mai importantă decât ancheta privind explozia dronei de la Constanța, este ancheta produselor petroliere rusești care ajung mascat în România, a schimburilor de petrol de la navă la navă care se produc în apele teritoriale românești sau în imediata apropiere a acestora. De ce? Pentru că aceste operațiuni sunt vânate de dronele ucrainene, iar dacă ele se întâmplă în apropierea României înseamnă că România este în pericol pentru că tolerează să se întâmple acest lucru”, a explicat acesta, punctând că „Dacă drona de la Constanța ar fi declanșat un incendiu major la Oil Terminal, consecința cea mai probabilă nu era „rămânem fără combustibil”, dar rămâneam o perioadă de câteva luni cu prețuri mai mari, importuri reorganizate și utilizarea stocurilor strategice. Pe baza dimensiunii infrastructurii afectate, probabil s-ar fi redus cu 30–50% capacitatea de import maritim pe termen scurt și o creștere a prețului motorinei cu aproximativ 5–15%. (…) Din Kazahstan până în România, lanțul petrolului ilustrează cum geopolitica și economia se împletesc într-un sistem complex, unde fiecare perturbare are efecte regionale.”
Soluția experților pentru apărarea infrastructurii din Marea Neagră: coordonarea urgentă a autorităților române
Dacă România mizează pe gazele din Marea Neagră pentru a-și întări securitatea energetică și pentru a crea condiții de preț mai bune după 2027, atunci protecția infrastructurii offshore devine parte a politicii de preț. Acesta este și contextul în care, potrivit expertului, este nevoie de o coordonare centralizată, coerentă, între firme private de pază, Forțele Navale, Forțele Aeriene, serviciile de informații, Ministerul Afacerilor Interne, Poliția de Frontieră și Autoritatea Navală Română pentru protejarea infrastructurii energetice precum platforma care extrage gazele din Marea Neagră. „Nu există nicio instituție care să aibă misiune principală și/sau exclusivă apărarea infrastructurilor energetice offshore și/sau onshore și coordonarea asigurării securității energetice a României”, avertizează Chisăliță, punctând că, dacă mâine ar avea loc un atac cu drone maritime, un sabotaj asupra conductelor submarine, un atac asupra platformelor de producție, o operațiune hibridă împotriva infrastructurii critice sau un blackout, „în realitate probabil am avea o bâlbă colectivă. Nu există însă un comandament unic dedicat securității energetice care să coordoneze permanent aceste capabilități.”
În plus, în apele teritoriale, la 12 mile marine de la coastă, România exercită suveranitate deplină, similar teritoriului național, dar în Zona Economică Exclusivă, adică acolo unde se află platforma de exploatare de la Neptun Deep, țara noastră nu are suveranitate teritorială, ci drepturi suverane asupra resurselor și infrastructurilor economice, inclusiv asupra exploatărilor de hidrocarburi și a instalațiilor offshore, astfel că protecția unei astfel de infrastructuri este mult mai complicată din punct de vedere juridic și militar decât protecția unui obiectiv aflat pe teritoriul național. Astfel, problema reală care se pune în prezent, dacă dorim să vedem în sfârșit avantajele pe care le-a promis Neptun Deep încă de la începutul promovării investiției, este cum poate fi pus pe picioare un comandament unic dedicat securității energetice care să coordoneze permanent aceste capabilități.
