Președintele Azerbaidjeanului, Ilham Aliev și omologul său rus, Vladimir Putin/FOTO:X@abdullahciftcib
Într-un moment de tensiuni regionale în creștere și reașezări geopolitice subtile, președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, a ales să meargă direct împotriva uneia dintre narațiunile-cheie ale Kremlinului: mitul „uniunii voluntare” a fostelor republici sovietice. Într-un interviu acordat postului Al Arabiya din Arabia Saudită, liderul de la Baku a calificat aderarea Azerbaidjanului la Uniunea Sovietică, în 1920, drept o „invazie și ocupație rusă”.
Declarația, rostită la 26 august, este una dintre cele mai dure poziții anti-ruse auzite vreodată din capitala azeră – și marchează o ruptură simbolică, dar profundă, de subordonarea istorică față de Moscova, scrie, în Kyiv Post, analistul georgian Mikheil Khachidze.
O reevaluare istorică cu miză politică
Timp de decenii, Kremlinul a prezentat extinderea URSS ca pe o alianță fraternă, acceptată de bunăvoie de popoarele din Caucaz, Asia Centrală și Europa de Est. Ilham Aliev aruncă însă această construcție în aer, readucând în lumină realitatea – aceea că Republica Democratică Azerbaidjan, independentă vreme de doar doi ani, a fost înăbușită prin forța armelor de trupele bolșevice.
Aliev nu face doar o declarație istorică, ci una cu implicații politice clare. Alăturând Azerbaidjanul statelor baltice și Ucrainei – toate victime ale aceluiași expansionism imperial rus –, președintele azer se repoziționează într-o paradigmă în care Moscova nu mai este un aliat tacit, ci o putere dominatoare ale cărei greșeli istorice trebuie asumate.
Din ce în ce mai multe foste republici sovietice își regândesc relația cu Moscova – iar tăcerea, odinioară convenabilă, devine tot mai greu de justificat.
Incidentul Azal: un punct de cotitură
Dar tonul lui Aliev nu s-a limitat la istorie. Criticile cele mai apăsate au vizat modul în care autoritățile ruse au gestionat doborârea unui avion civil azer, în apropiere de Aktau. Președintele a vorbit despre o „dezamăgire profundă” față de lipsa de transparență a părții ruse și despre tentative de obstrucționare a investigației.
Concret, în timpul unui atac cu drone, turnurile de control din Rusia ar fi trebuit să emită un semnal de alertă – așa cum o făcuseră în alte cazuri anterioare, inclusiv cu două săptămâni înainte, când un alt avion azer fusese redirecționat în siguranță. De această dată, avertismentul a venit prea târziu.
„Avionul a fost lovit de două ori”, a declarat Aliev. Profesionalismul echipajului a făcut ca aparatul să poată ateriza în Kazahstan, nu în Rusia – o alegere cu valoare simbolică și strategică.
Mesajul transmis e limpede: Baku nu consideră incidentul un simplu accident, ci un act politic, tratat cu indiferență de o Rusie care refuză să-și asume responsabilitatea.
Torturați și uciși: acuzații grave la adresa Moscovei
Șirul acuzațiilor nu s-a oprit aici. Aliev a condamnat ferm uciderea a doi cetățeni azeri în Rusia, despre care autoritățile locale ar fi afirmat că au murit de „atac de cord”. Președintele a vorbit despre un act fără precedent, denunțând o tăcere complice din partea autorităților ruse.
„Chiar dacă acei oameni ar fi comis o crimă acum 20 de ani, rămân totuși ființe umane”, a spus Aliev, subliniind că Azerbaidjanul nu va tolera niciodată agresiunea sau lipsa de respect la adresa cetățenilor săi.
Interviul a fost livrat cu un dublu impact: pentru publicul intern, Ilham Aliev se prezintă ca un lider care nu se teme să se confrunte cu fosta putere imperială; pentru Moscova, este un avertisment clar că epoca deferenței tăcute s-a încheiat.
Un mesaj dincolo de granițele Caucazului
Declarațiile președintelui azer nu sunt un simplu exercițiu de retorică. Ele se înscriu într-o reconfigurare a politicii externe a Azerbaidjanului, care își caută tot mai mult un rol autonom într-un peisaj geopolitic volatil. Relațiile cu Rusia, deși încă strategice în anumite domenii, devin tot mai tensionate.
Pentru alte foste republici sovietice, e o invitație la revizuirea pozițiilor față de Moscova. Iar pentru Rusia – o demonstrație că influența sa în spațiul post-sovietic nu mai este nici garantată, nici acceptată tacit.
Într-un Caucaz de Sud tot mai instabil, cu interese multiple și interferențe constante din partea marilor puteri, poziția Azerbaidjanului devine simptomatică. Între loialitate și autonomie, între pragmatism economic și demnitate națională, Baku pare să fi ales, măcar pentru moment, calea confruntării lucide, subliniază analistul georgian.
