Povestea lui Gheorghe Macii, voluntarul ucis în timp ce culegea informații pentru armata română

Unul dintre eroii discreți ai luptei pentru județul Arad, în septembrie 1944, a fost soldatul Gheorghe Macii, din contingentul 1933, care a murit împușcat aproape de casă, fiind voluntar într-o misiune.

Soldatul arădean era în misiune FOTO Ilustrație. Gândul.info

Soldatul arădean era în misiune FOTO Ilustrație. Gândul.info

Macii
a venit demobilizat de pe frontul Crimeii, la mijlocul lunii august 1944. La
invazia armatei maghiare în plasa Șiria, Macii s-a oferit voluntar pentru
sprijinirea Armatei Române.

Despre
Gheorghe Macii a strâns informații doctorul în istorie din Arad, Andrei Ando,
care nu lasă ca trecutul județului să piară. În ultimii ani, acesta a strâns
date pe care le publică în diferite cărți, până acum sunt 20 la număr.

Andrei
Ando este doctor în istorie al Universității din Oradea și doctor în Filologie
al Universității Aurel Vlaicu din Arad.

Astfel,
aflăm că Macii într-o misiune de recunoaștere, s-a deplasat cu bicicleta la
Sântana, în satul Caporal Alexa, spionând intențiile, efectivul și dotarea
armatei maghiare și transmițând apoi Regimentului 85 Infanterie, prin agentul
de legătură serg. Ionescu, plutonierul-major Văduva și comandantul plutonului
din Agriș, toate informațiile culese. Pe baza acestor date furnizate de Gheorghe
Macii, armata română și-a dezvoltat planul de rezistență în perimetrul
respectiv.

În
data de 19 septembrie 1944, văzând că în comuna Agriș au fost lăsați numai
patru soldați unguri, restul trupelor efectuând operațiuni militare primprejur,
Macii a alergat la Drauț, unde avea poziție plutonul român, și a condus
infanteriștii pentru capturarea celor patru soldați unguri, dezvăluind și
ascunzișul lor în pădure.

Avea 3 copii 

În
aceeași zi, plecând într-o nouă misiune, a fost surprins lângă biserica din
Agriș de bombardamentul german, lovit de schije și rănit grav. A fost
transportat la spitalul militar din Buteni, unde a murit în 21 septembrie 1944.

În
urma sa au rămas soția cu trei copii minori, fără nici o avere și sprijin
material. Macii nefiind mobilizat sau concentrat nu i se putea întocmi nici
dosarul de pensie, iar familia a fost expusă a trăi în mizerie. Având în vedere
această stare de fapt, pretorul Potoran Coriolan a solicitat prefectului
Aradului, la 14 octombrie 1944, să se ia în considerare atitudinea patriotică a
lui Gheorghe Macii, să fie propus pentru a fi decorat post mortem cu decorația
„Bărbăție și Credință”, Ministerul de Război să îl considere ca voluntar în
Regimentul 85 Infanterie, iar pe baza acestei aprobării și a extrasului de
deces, să se poată întocmi familiei dosarul de pensie”
, mărturisește Andrei
Ando.

Acesta
mai specifică faptul că localnicii din Agriș au deschis o colectă și au adunat
și predat văduvei 70.000 lei și cereale, ca primă măsură de sprijin.

SURSA