Părinții sunt foc și pară: „Se revine la educația cu biciul”. Camera de detenție propus de Ministerul Educației, motivul de revoltă

Înființarea sălilor de detenție și exmatricularea elevilor sunt două dintre cele mai importante, dar și controversate prevederi ale noului Statut al Elevilor, proiect lansat în dezbatere publică de Ministerul Educației. Măsurile propuse au stârnit nemulțumiri și chiar revoltă în rândul părinților care acuză, înainte de toate, lipsa de prevenție a actelor de violență și agresiune. „Ne întoarcem la educația cu biciul”, spun oamenii care au inflamat rețelele de socializare. 

Elevii ar putea fi din nou exmatriculați, propune Ministerul Educației. Sursa foto: arhivă

Elevii ar putea fi din nou exmatriculați, propune Ministerul Educației. Sursa foto: arhivă

A explodat internetul. Părinții care fac parte din grupurile de Whatsapp și cei organizați pe Facebook au luat foc. Oamenii sunt revoltați de prevederile noului statut al elevilor care readuce în sistem educația prin coerciție, spun ei. 

Concret, Ministerul Educației propune înființarea unor săli speciale pentru elevii care deranjează orele. La decizia profesorului, acești copii ar putea fi reținuți într-o altă clasă sub supravegherea unui cadru didactic și unde să li se dea diferite activități: să citească, să scrie, să rezolve fișe de lucru etc. Această pedeapsă însă ar putea duce la multe abuzuri, spun părinții. 

Iată ce scrie în document: „În cazul elevilor care în timpul orei de curs manifestă comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare, cadrul didactic poate decide ca aceștia să desfășoare activitate în școală, în timpul orei respective, sub supravegherea unui cadru didactic sau a unui cadru didactic auxiliar, într-o sală din unitatea de învățământ stabilită pentru desfășurarea, de regulă, a unor activități de tipul: lectură suplimentară, completarea de fișe de lucru etc. În acest caz va fi informat, în scris, părintele/ tutorele/reprezentantul legal al elevului. Prin excepție, elevii cu cerințe educaționale speciale sunt preluați pentru a desfășura activitate cu personal specializat”. Documentul nu precizează dacă elevilor li se va pune sau nu absență la ora de la care au fost dați afară. Nu știm nici de la ce vârstă pot fi copiii supuși unei astfel de sancțiuni. 

Vocea părinților: „Vrem prevenție, nu pedepse care mai rău ar face”

Iuliana Constantinescu, președintele Federației Părinților sector 2 a declarat pentru „Adevărul” că se revine, practic, la educația cu biciul, metodă care nu va funcționa. Dimpotrivă. Va fi mai rău! „Observ din acest document dorința de a începe să-i pedepsim excesiv pe copii. Mi se pare că ne îndreptăm foarte mult în direcția aceasta, de a găsi metode de sancțiune, în condițiile în care generațiile de azi nu mai pot fi educate cu biciul și în condițiile în care nu facem nimic pentru a preveni violența și agresivitatea în școli”. 

Autoritățile, mai spune părintele, ar trebui să-și concentreze eforturile pentru înființarea cabinetelor de consiliere școlară și nu a sălilor de detenție. „Noi nu avem spațiu în școli pentru a amenaja cabinete de consiliere școlară, nu avem suficienți consilieri școlari care să stea de vorbă cu copiii, să-i sprijine, să-i susțină. În schimb, ne interesează unde îi vom pedepsi pe cei obraznici. Nu ne interesează de ce am ajuns în situația de a fi nevoiți să-i pedepsim și nici cum să rezolvăm problema aceasta”

Săli de detenție în școli există și în alte sisteme de învățământ din Europa. Nu ar fi o noutate la noi. Însă, spre deosebire de alte țări, în România ideea nu este susținută și de un program bine pus la punct. „Acea cameră de detenție nu vine la pachet cu ceea ce oferă celelalte sisteme de educație. Un copil care va ajunge în acea sală nu trebuie să fie doar pedepsit și atât. El trebuie să beneficieze și de consiliere, să se intervină în acest sens cu specialiști, trebuie ca el să înțeleagă de ce a ajuns acolo și să fie sprijinit să-și schimbe comportamentul”, a mai declarat Iuliana Constantinescu. 

Vorbim însă despre o consiliere pe care școala românească nu o oferă decât în mică măsură spre deloc. Căci, în cele mai multe dintre cazuri, responsabilitatea unui elev problemă este pasată familiei din care acesta provine. Iar când școala ia, în sfârșit, măsuri, o face doar ca să sancționeze, să pedepsească, nu să și îndrepte un comportament neadecvat. 

Președinta Colegiului Elevilor: „Camera de detenție previne absenteismul temporar”

Bianca Ivan, președinta Consiliului Național al Elevilor, este mult mai temperată în declarații. Ea a declarat pentru „Adevărul” că aceasta așa zisă cameră de detenție ar preveni într-o oarecare măsură absenteismul temporar.. „Elevii percep această idee de detenție așa cum le-a fost livrată de-a lungul timpului de filmele americane: două ore în plus, după școală, timp în care ești pus să lucrezi la ceva. Apoi pleci acasă. Însă, în Statul Elevului aflat în dezbatere la noi se precizează că detenția are loc în timpul orelor de curs. Mai exact în ora de la care elevul a fost dat afară. Practic, el rămâne în școală. Se mută dintr-o clasă în alta și lucrează în continuare fișe de lucru, exterciții, citește, i se dă ceva de făcut. Ceva educativ. Se previne astfel absenteismul temporar. În ce sens? În momentul de față, dacă un elev deranjează ora, este dat afară din clasă și i se pune absență. Elevul poate rămâne în școală însă, de cele mai multe, ori alege să părăsească incinta și curtea. Pleacă spre casă și nu se mai întoarce deloc în acea zi. Camera de detenție l-ar obliga să rămână în școală până la finalul orei respective, iar apoi să meargă la orele următoare pe care are în program”. Însă, continuă Bianca Ivan, este foarte important și ce activități va avea elevul în acea sală. „Cred că ar trebui să lucreze la materia de la care a fost dat afară. Dacă a fost dat afară de la ora de matematică, în sala de detenție să lucreze exerciții la matematică. Dacă a fost dat afară de la română, ar putea citi o carte sau ar putea scrie un eseu. Asta, pentru ca elevul respectiv să nu piardă din materia predată. Să rămână focusat acolo”. 

Președinta Consiliului Elevilor este de părere că fără implicarea unui consilier școlar un astfel de elev care deranjează constant orele o va face în continuare cu sau fără detenție. „În general, elevii care deranjează orele și care o fac în mod constant au anumite probleme mai adânci în spate. Iar școala ar trebui să se implice mai mult în a rezolva aceste probleme și în a-l susține pe acel copil”. Este exact ceea ce spune și Iuliana Constantin, reprezentanta părinților. „Acel copil problemă, în loc să fie dat afară de la ore și pedepsit, mai bine ar fi ajutat și sprijinit să-și îndrepte comportamentul. Trebuie să înțelegem de ce acel copil a ajuns în acea situație. Orice specialist și orice psiholog ne va spune că un comportament agresiv nu apare din senin, nu apare peste noapte și el are întotdeauna în spate o cauză. Hai să descoperim cauza, să prevenim agresiunile și violența”. 

Camera de detenție ar putea veni, spune reprezentanta elevilor, și cu dezavantaje. Mulți profesori ar putea să abuzeze de această nouă putere. „Ar trebui ca și elevii și profesorii să învețe mai multe unii de la alții. Să ne respectăm reciproc, să ne înțelegem reciproc. Să existe o comunicare benefică. Noi învățăm extrem de multe de la profesori, iar ei, la rândul lor, ar trebui să ia câteva lucruri de la noi. Mi se pare că, în acest caz, am putea să fim puțin mai specifici. Ce înseamnă, concret, să deranjezi o clasă, să deranjezi ora?”, se întreabă eleva. 

Reacția unui director de școală: „Nu avem spațiu, nu avem personal!”

Camera de detenție în școlile românești este, deocamdată, doar o idee pusă pe hârtie și care va fi intens dezbătută. Căci de la idee până la realitate, este cale lungă. Printre altele, motivele țin de lipsa de spațiu din școli și de lipsa de personal. Romeo Zamfir, directorul Colegiului Național „Vasile Alecsandri” din Galați, a explicat pentru „Adevărul” că în momentul de față, nu dispune de nici o sală liberă unde elevii să-și execute detenția. „Toate spațiile de care dispunem sunt utilizate. La noi se învață într-un singur schimb. Asta înseamnă că avem nevoie de vreo 50 de săli de clasă. Unde să mai fac și camera de detenție? În bibliotecă nu e loc. Avem 1.000 de elevi. Apoi, să ne gândim și la cine îi supraveghează pe acești copii. Căci ducem lipsă și de personal. Iar profesorul de serviciu are alte atribuții, nu să stea cu ei.  Este o bătaie de cap în plus pentru noi, ca și școală”.

Exmatricularea elevilor, o încălcare grosolană a dreptului copiilor la educație 

Ministerul Educației vrea să reintroducă exmatricularea elevilor, o sancțiune care se bate cap în cap cu legea, spun atât părinții elevilor, cât și profesorii. „Copiii au un drept constituțional la educație. Ce vor ei să facă este contrar acestui drept”, consideră Iuliana Constantinescu.  Să luăm un exemplu concret: un elev exmatriculat în luna noiembrie și care va avea drept de reînscriere abia în următorul an școlar va pierde aproape întregul an în curs. Însă învățământul în România, de la clasa pregătitoare până la clasa a 12, este, pe lângă un drept fundamental al copiilor, și obligatoriu. Dreptul la educație nu se discută. „Trebuie să privim lucrurile echilibrat. Exmatricularea ar trebui să fie ultima măsură luată împotriva unui copil și doar dacă el a comis o faptă extrem de gravă sau reprezintă un real pericol pentru cei din jur”, mai spune reprezentantul părinților. 

Autoritățile încearcă să vină cu modificări și în ceea ce privește stabilirea notei la purtare care ar putea să fie dată la finalul fiecărui modul și nu la final de an, ca până acum. „Nu pot fi de acord cu asta. Mi se pare că alunecăm periculos de mult în zona abuzurilor care ar putea avea loc. Amenințarea cu nota scăzută la purtare ar putea deveni o obișnuită, ceva permanent prin care să controlezi copiii. Elevii ar putea ajunge sub o ușoară teroare”, este de părere reprezentantul părinților din sectorul 2 al Capitalei. De cealaltă parte a baricadei se află profesorii. Romeo Zamfir, directorul Colegiului Național „Vasile Alecsandri” din Galați consideră ideea ca fiind una bună. „Cred că este o chestiune benefică. În prezent, elevul, dacă face o boacănă în octombrie să zicem, resimte efectul, consecințele, abia în luna iunie. E foarte târziu. Fiind pedepsit după atât de multă vreme el nici măcar nu mai ține minte ce a făcut și când a făcut. Așa, dacă eu la fiecare modul îi dau notă la purtare, el va avea un comportament adecvat pe tot parcursul anului școlar. Vorbim despre o sancțiune imediată care îl va determina să-și revizuiască atitudinea pe parcursul modulelor următoare. Va fi mult mai atent. Așa..el a facut ceva, nu se întâmplă nimic, poate să repete…poate profesorul uită până în vară…fapta în sine pedepsită târziu își pierde din gravitate”. 

SURSA