FOTO: Imagine generată cu AI
În ultimele zile, în România a circulat intens informația că o lege „veche de peste 20 de ani” ar permite școlii să cheme Poliția sau Protecția Copilului dacă părintele întârzie mai mult de 15 minute să-și ia copilul și că acesta ar putea fi chiar sancționat sau decăzut din drepturile părintești. Relatări publicate pe 14 și 15 septembrie 2026 au prezentat explicit pragul de 15 minute ca fiind prevăzut de o lege din 2004. Verificarea legislației arată însă că o asemenea regulă națională de 15 minute nu există.
Regula aflată efectiv în vigoare este în Regulamentul-cadru al școlilor – ROFUIP, aprobat prin Ordinul nr. 5.726/2024. Articolul 157 alin. (6) spune că părintele unui antepreșcolar, preșcolar sau elev din ciclul primar trebuie, la terminarea programului, să preia copilul, personal sau printr-un alt adult împuternicit. Textul nu acordă un termen de 15 minute și nu leagă de o asemenea întârziere o amendă, chemarea automată a Poliției sau pierderea drepturilor părintești. În același regulament, expresia „15 minute” apare în cu totul alte contexte, precum durata pauzelor școlare. Regulamentul permite însă fiecărei școli să-și stabilească prin regulamente proprii măsurile de siguranță la venirea și plecarea copiilor, ceea ce explică de ce unele unități pot avea intern un termen de 10, 15 sau 30 de minute.
Nici Legea nr. 272/2004 privind protecția copilului, actul invocat în relatările recente, nu conține o regulă „15 minute”. Legea vorbește despre neglijare atunci când părintele omite să-și îndeplinească responsabilitățile într-un mod care pune în pericol viața, sănătatea, integritatea sau dezvoltarea copilului; personalul care lucrează cu copii trebuie să sesizeze serviciile sociale atunci când există suspiciuni reale de neglijare. O întârziere de 15 sau 20 de minute nu este definită prin lege drept abandon. Iar decăderea din drepturile părintești nu o decide școala sau DGASPC: potrivit art. 508 din Codul civil, ea poate fi pronunțată de instanță în situații precum neglijența gravă care pune în pericol copilul.
Pragul de 15 minute poate exista, în schimb, ca regulă internă. Există școli din România care au introdus în propriile regulamente obligația ca elevul să fie preluat în cel mult 15 minute după terminarea cursurilor; asemenea exemple erau documentate și înaintea actualei controverse. Asta nu transformă însă termenul într-o „lege de 15 minute”. Dacă părintele întârzie, școala trebuie în primul rând să păstreze copilul în siguranță și să contacteze familia; dacă situația devine repetitivă, copilul este lăsat efectiv fără îngrijire ori apar alte indicii de neglijare, pot intra în joc mecanismele de protecție a copilului.
În străinătate, logica este asemănătoare. În Franța, copiii de grădiniță trebuie preluați la orele stabilite, dar Ministerul Educației prevede că abia în cazul neglijenței repetate directorul discută cu familia, iar dacă problema persistă poate transmite o sesizare către serviciile de protecție a copilului; nu există un prag național automat de 15 minute. În Anglia, ghidurile autorităților locale tratează nepreluarea repetată a copilului drept posibilă problemă de safeguarding: de exemplu, Southampton precizează că eșecul persistent de a lua copilul de la școală poate constitui neglijare și poate conduce la sesizarea serviciilor sociale, nu însă după o singură întârziere de 15 minute. Un exemplu interesant vine din Malta: serviciul public de after-school Klabb 3-16 acordă exact 15 minute de grație, după care percepe o taxă de 25 de euro; întârzierile repetate pot duce la suspendarea sau încetarea accesului la serviciu. Este însă o regulă administrativă a programului, nu o pedeapsă privind autoritatea părintească.
Prin urmare, formula virală „după 15 minute poți fi amendat sau poți rămâne fără copil” amestecă o obligație reală – aceea de a-ți prelua copilul la finalul programului – cu termene care pot exista în regulamentele unor școli și cu legislația privind neglijarea gravă. În România nu există, la nivel național, o lege care să transforme minutul 16 de întârziere într-o contravenție sau într-un motiv automat pentru intervenția Protecției Copilului.
