Poate un singur antreprenor român să șteargă zece ani de nepăsare a statului și să renască un gigant industrial? 🏗️ Prăbușirea și salvarea neașteptată a unei uzine cu o istorie de peste două secole naște controverse aprinse în toată țara.
Platforma legendară de la Oțelu Roșu, atestată încă din anul 1796, a fost lăsată să devină o ruină ruginită după oprirea totală a producției în 2012. Timp de un deceniu, clădirile au fost vandalizate, iar echipamentele au dispărut bucată cu bucată. Totul s-a schimbat radical când activele au fost cumpărate la licitație cu suma de 141,65 milioane de lei de către familia constructorului Dorinel Umbrărescu, prin compania devenită acum UMB Steel.
Planul este unul gigantic: o investiție masivă de peste 300 de milioane de euro și aducerea unor tehnologii de ultimă neuromodulări de la grupuri internaționale precum SMS din Germania și Sarralle din Spania. Scopul declarat este producerea a 700.000 de tone de oțel pe an, în special fier-beton și sârmă laminată, folosind fier vechi preîncălzit. Deși faptele arată că uzina este încă în fază de reconstrucție și curățare, susținătorii proiectului laudă inițiativa care va aduce între 150 și 600 de locuri de muncă într-o zonă complet defavorizată. În timp ce politicienii se înghesuie deja să își asume meritele în fotografii festive, fanii proiectului se întreabă cum a fost posibil ca statul să abandoneze o asemenea comoară industrială.
Considerați că renașterea marilor uzine din România reprezintă o datorie a statului sau salvarea poate veni exclusiv din inițiativa privată?
