La anul, Orchestra
Română de Tineret îşi va
sǎrbǎtori „majoratul”, anul de naştere al proiectului Orchestrelor de
Tineret ale României fiind 2008.
Credit foto: Virgil Oprina
Pe 1 august 2025, Orchestra
Română de Tineret (ORT) susținea concertul de deschidere al Festivalului Young Euro Classic de
la Berlin. Era pentru a opta oară când orchestra din România a fost
invitată să susțină un concert la unul dintre cele mai importante evenimente
culturale din lume dedicate orchestrelor naționale de
tineret, Festivalul Young Euro Classic lansând
invitații doar celor mai valoroase orchestre de tineret la nivel
mondial, frecventa participare a ORT confirmând statutul de ansamblu de elită al
acesteia în peisajul muzical european.
Orchestra Română de Tineret a deschis oficial
ediția 2025 a festivalului la Konzerthaus Berlin – Sala Mare, în
cadrul secțiunii Europe in Focus, la pupitru aflându-se tânǎra
dirijoare austriacǎ Katharina Wincor. Seara s-a deschis cu lucrarea Hore de Adrian Pop, care a
solicitat complex organismul orchestral atât în momente de solo, cât şi în
sonoritatea de ansamblu, sub conducerea fermă a tinerei dirijoare, al cărei
discurs a fost de altminteri admirabil susţinut de concert-maestrul Theodor
Andreescu, care a reuşit la rândul sau să îşi mobilizeze colegii în mod
exemplar.
Aplauzele pline de căldură ale unui public care a
umplut cele 1500 de locuri ale vestitei Konzerthaus au răsplătit interpretarea
primei lucrări şi au dat şi mai mult curaj tinerilor muzicieni, mai ales celor
nu puţini aflaţi pentru prima dată pe o scenă internaţională de o asemenea
anvergură. Programul a continuat în crescendo către Concertul pentru vioara şi orchestră în re minor de Sibelius.
Experienţa şi forţa violonistică a Cristinei Goicea a dat strălucire finalului
părţii întâi, solista etalând un romantism foarte bine controlat, o viziune
deja matură, proprie unei cariere solistice al cărei nivel internaţional este
pe deplin confirmat.
Credit fotro: Virgil Oprina
Partea a doua a aparţinut Dansurilor simfonice de Rachmaninov, o
lucrare orchestrală dificilă, care a dat măsura valorii reale a tinerilor
muzicieni români, ajutaţi de gestul mereu atent al tinerei dirijoare Katharina
Wincor, dar parcă şi mai mult de ecoul cuvintelor de încurajare pline de emoţie
rostite de Marin Cazacu şi de concert-maestrul Theodor Andreescu înainte de
ultima repetiţie de dinaintea concertului, cuvinte care au întâlnit în plan
afectiv dorinţa fiecărui muzician de a da tot ce are mai bun în acest sublim
efort care defineşte o orchestră simfonică.
La finalul bisului, o Hora Mărţişorului care a ridicat sala în
picioare, tinerii muzicieni români păreau că înţeleg ce li se întâmplă. Şi
anume ceva important, care îi reprezintă pe toţi şi pe fiecare în parte şi pe
care nu îl vor uita toată viaţa.
Credit fotro: Virgil Oprina
Sunt multe de spus despre această poveste de
succes, care este proiectul Orchestrelor Naţionale de Tineret ale României,
proiect imaginat de violoncelistul şi profesorul Marin Cazacu, care alături de
dirijorul Cristian Mandeal – pentru partea de formare artistică efectivă – cărora
în timp li s-au adăugat mulţi muzicieni români de talie internaţională, şi-a
propus şi a reuşit să schimbe semnificativ în bine nivelul orchestrelor
simfonice din România. Orchestra Română de Tineret, prima înfiinţată în 2008 şi
cea mai titrată, este unica orchestră românească având prezenţe notabile şi
repetate pe cele mai importante scene de concert din Europa, alături de altele
nu mai puţin importante în Statele Unite ale Americii şi în Asia.
Greu de spus la a câta
generaţie de tineri muzicieni a ajuns. Ceea ce este sigur însă, este faptul că
actuala distribuţie a avut probabil cea mai scăzută medie de vârstă din cele
opt prezenţe de până acum la această formidabilă întâlnire a celor mai bune
orchestre de tineret ale lumii, care an de an îmbracă viaţa culturală a
Berlinului estival în haine de sărbătoare, în magnifica Konzerthaus.
Credit fotro: Virgil Oprina
Chiar dacă acum este parcă
şi mai mult loc de sprijin pentru acest atât de fragil proiect, alminteri
devenit o valoare culturală reper a României de după 1989, minusculul nucleu de
oameni care îi asigură fiinţa continuă să reziste, asigurând încă o continuitate
a statutului „de nivel internaţional” al acesteia.
Este desigur vorba despre
fondatorii Marin Cazacu ţi Cristian Mandeal, la care se adaugă însă în ultimul
deceniu micul colectiv al Centrului Naţional de Artă „Tinerimea
Românî” coordonat în ultimii ani de Dan Petre, directorul interimar al acesteia,
precum şi Fundaţia „Prietenii muzicii – Serafim Antropov”.
