Vă mai amintiți oare de mecanismul folosit de împărații
Romei pentru a stăpâni masele organizând festivități populare care să distragă
atenția de la tragediile vieții cotidiene? „Dați-le pâine și circ și nu se vor
revolta niciodată” spunea Iuvenal adăugând: „…acești romani, atât de
mândri de voturile cu care puteau decide absolut totul. Decideau soarta
regilor, a națiunilor. Decernau însemnele puterii și acordau legiuni. Hotărau când
va fi pace și când va fi război. De pe Capitoliu, domneau asupra întregii lumi.
Sunt acum sclavii corupătorilor. Și ce le mai trebuie? Doar pâine și lupte cu
gladiatori”.
Timpul acela a trecut demult odată cu ceea ce am numi evoluția
civilizației umane? Absolut deloc, doar s-au modificat niște parametri de
folosire a mecanismului respectiv, pur
și simplu pentru că și crizele nu mai sunt o excepție, ci o stare de lucruri
permanentă, de unde și nevoia liderilor politici de a crea un sistem
profesionist pentru a oferi, din timp, asemenea momente de detensionare
populară cât mai amplă.
George Orwell avea perfectă dreptate spunând că „filmele,
fotbalul, berea și mai ales jocurile de noroc le umplu întreg orizontul și
oferă toate satisfacțiile spirituale de care oamenii au nevoie. A-i controla nu
era deloc dificil…”. Observație perfect valabilă la nivelul scenariului
opresiunii totale din scenariul negru din „1984”. Din păcate, acum depășit cu
mult de realitate.
Elementul cu totul nou este adus de folosirea acestui
sistem, absolut deloc modificat tocmai fiindcă funcționează perfect, dar pus
acum în slujba politicilor naționaliste, politizat din ce în ce mai puternic și
mai dominat de extremiști de toate culorile, tendințele și obediențele
internaționale. Crește ca fenomen relevant un fenomen multă vreme considerat –
greșit și superficial – doar expresia unor grupului marginale, exemplul de
manual fiind bandele de huligani produși în Marea Britanie și care au devenit
model de export în întreaga lume. Așa a fost la început, dar jucătorii din
spatele politicienilor, adevărații mânuitori de păpuși, și-au dat seama foarte
rapid de potențialul excepțional pe care-l poate reprezenta asocierea, n-are niciun fel
de importanță cât e de forțată, a simbolurilor protestelor la marile evenimente
politice care să le confiște astfel în folosul „mișcării”.
Un exemplu nefericit – și care deja produce tensiuni
majore departe de a se încheia deoarece povestea a intrat deja în vizorul FIFA care
a deschis deja o procedură disciplinară care poate duce la o condamnare a
naționalei de fotbal a Serbiei – este fotografia care reprezintă steagul Kosovo
inscripționat cu mesajul „nu vom ceda niciodată” afișat în vestiarul naționalei
Serbiei la campionatul mondial de fotbal din Qatar. Imediat, Hajrullan Ceki,
ministrul tineretului, sportului și culturii din Kosovo a postat pe
Twitter fotografia respectivă însoțită
de un simplu comentariu care a reaprins toate focurile conflictului
tradițional: „iată condamnabilele imagini din vestiarul sârbilor, purtătoare
de mesaje xenofobe, de ură și genocid împotriva Kosovo, exploatând platforma
FIFA de la Cupa Mondială”.
Incident grav care vine exact în momentul când
comunitatea internațională saluta perspectivele deschise de un acord privind
reglementarea nefericitei probleme a plăcuțelor de înmatriculare care, și ea,
se înveninase într-atât încât aduseră aduse trupe în regiunea de graniță. Dar,
la scandalul de acum, ministrul de externe sârb reacționează:”…nu există
principii ci standarde duble. Nimeni n-a pedepsit vreodată Ucraina atunci când
a spus „Donbasul ne aparține” sau „Crimeea e a noastră”, atunci care e
diferența?”. Context mai mult decât complicat în care orice scânteie poate
alimenta un incendiu devastator.
Off topic, poate este interesant faptul pe 28 noiembrie,
apare și un comunicat oficial al guvernului sârb în care există numai cuvinte de
laudă, absolut îmbucurătoare, pentru conținutul discuțiilor avute între
premierii celor două țări, lăudând în mod special că România că nu și-a schimbat
poziția principială față de Kosovo și Methia.

Bruxelles în timpul manifestației violente
O teamă exagerată și măsuri super-forțate de precauție?
Unii acuză asta, dar evenimentele din teren arată cât de fantastic de rapid
poate degenera situația. Dovadă evenimentele incredibil de violente care s-au
petrecut în Belgia și Olanda imediat după meciul Belgia-Maroc (0-2) când bande
foarte bine organizate au țâșnit „la distrugere” după modelul huliganilor
britanici, declanșând lupte de stradă în trupe masive de poliție și
jandarmerie. Au fost distrugeri importante în centrul orașului Bruxelles care
arăta ca un câmp de luptă, în cartierele „sensibile” Schaerbeek, Saint-Gilles,
Meollenbeek Saint-Jean. Dar și la Liege unde aproximativ 50 de persoane au
atacat un comisariat de poliție, dar și în centrul orașului Rotterdam unde
peste 500 de persoane au manifestat violent, aruncând în polițiști cu artificii
și sticle. Același număr de manifestanți, la fel de violenți, la Amsterdam șu
Haga, iar în Utrecht și Amersfoort demonstranții au lansat artificii și au
incendiat motociclete.

Povestea este departe să se termine. Dimpotrivă, se
complică pe măsură ce apare revendicări ca cea în legătură cu interdicția
afișării în Qatar a simboluri LGBTI ceea ce a produs reacția excepțională a
echipei de fotbal a Germaniei, generând o propagandă masivă, instantanee, pe
toate rețelele sociale la care nu sperau nici cei mai înfocați propagandiști ai
mișcării.

Nu e numai un simbol al protestului. Ci și semnalul că,
poate în mod definitiv, lumea sportului va fi asociată celei a politicii,
îmbolnăvindu-se prin contaminare directă și, ca atare, devenind o anexă foarte
ușor de folosit, la ordin, pentru mobilizarea tuturor energiilor negative în
folosul unui slogan sau al unor declarații goale de sens dar bune oricând ca
vreascuri pentru aprinderea de conflicte.
Lăsăm situația să evolueze astfel, atunci rezultatele vor fi pe măsură
și vor învinge huliganii din specia nouă a prădătorilor politici.