”Mai țineți minte ce a spus Isărescu înainte să înceapă ancheta?”

Potrivit economistului Andrei Mocearov, este „greu de crezut că BNR nu avea informații” despre modul în care băncile schimbă fraudulos informații în procesul de stabilire al indicelui ROBOR. Într-o intervenție pentru Ziare.com, acesta amintește că însuși guvernatorul băncii centrale, Mugur Isărescu, a făcut declarația de la care a plecat sesizarea Consiliului Concurenței, concluzionată duminică prin publicarea deciziei care a amendat băncile.

„Păi nu mai țineți minte ce a spus Mugur Isărescu înainte să înceapă ancheta? Cum putea BNR să nu aibă indicii cu privire la faptul că băncile manipulează rata ROBOR, câtă vreme chiar Mugur Isărescu le avertiza în 2022 că au sărit calul?

Este greu de crezut că băncile ar fi putut acționa pe la spatele Băncii Naționale a României (BNR). La fel de adevărat este că există multe aspecte misterioase în privința modului în care BNR își realizează politica monetară, lucru valabil nu doar în România, ci și în cazul Băncii Centrale Europene. Oricum, este puțin probabil ca BNR să nu fi avut informații despre înțelegerile dintre bănci, mai ales că, așa cum recunoaște și purtătorul de cuvânt al instituției, chiar dacă nu îi convine decizia, BNR creează totuși cadrul în care băncile stabilesc rata ROBOR”, a explicat economistul.

Mugur Isărescu a avertizat, în august 2022, că „băncile au sărit calul”.

„Așa, ca să mă exprim mai pe înțelesul dumneavoastră, băncile au cam sărit calul cu ROBOR-ul. S-au dus în sus mult mai mult decât rata de politică monetară”, a declarat Mugur Isărescu, în cadrul unei declarații de presă.

Cum poate BNR influența indicele ROBOR

Rolul BNR este acela de „Administrator” al procesului de stabilire al indicelui ROBOR, ceea ce înseamnă că ea definește, printr-un regulament oficial, toate principiile de funcționare, de la modul de calcul și până la obligațiile fiecărei părți implicate.

Relația dintre BNR și bănci în acest proces este una de coordonare strictă, nu de influențare directă a nivelului dobânzii. Banca Națională selectează zece dintre cele mai mari și mai active bănci comerciale, care primesc statutul de „Participant la Fixing”.

Aceste bănci au obligația de a transmite, zilnic, între orele 10:45 și 11:00, cotațiile la care sunt dispuse să ofere împrumuturi în lei către celelalte bănci, pentru diferite perioade (de exemplu, la 3 sau 6 luni).

Este important de reținut că BNR nu spune băncilor ce dobândă să coteze, dar stabilește metoda transparentă prin care aceste cotații sunt transformate în indicele ROBOR.

Mai departe, economistul Andrei Mocearov dă vina pe caracterul speculativ al pieței.

„În principiu, BNR fixează o dobândă de referință, la care băncile tranzacționează cu Banca Centrală. Această dobândă ar trebui să se transmită în piață, dar nu este obligatoriu, deoarece piețele sunt puternic distorsionate și speculative. ROBOR-ul este procedura prin care se pune în practică această politică: băncile licitează între ele pe piața interbancară, dar ROBOR-ul se uita la tranzacțiile trecute. De aceea a fost introdus ulterior indicele IRCC”, a explicat acesta.

Pe lângă instrumentul ratei de referință, un alt mod, mai puțin cunoscut, prin care BNR poate influența rata ROBOR este prin controlul direct asupra rezervelor minime obligatorii. BNR poate cere băncilor să dețină mai mulți bani în rezervă, ceea ce reduce suma pe care o pot folosi pentru împrumuturi. Atunci când banii disponibili pentru împrumuturi scad, costul împrumutului (inclusiv ROBOR) tinde să crească. Prin urmare, prin ajustarea acestor rezerve, BNR poate strânge sau relaxa indirect condițiile care duc la modificarea ROBOR.

Andrei Mocearov este doctor în economie. După anul 2000, a predat mai multe cursuri de economie și afaceri europene la Academia de Studii Economice, în calitate de cadru didactic asociat. A publicat numeroase articole pe teme economice și de afaceri europene în diverse publicații. După 1993, a lucrat la Camera Deputaților ca funcționar public parlamentar și a ocupat succesiv mai multe funcții de conducere: Șef al Secretariatului Comisiei pentru afaceri europene, Director al Direcției de drept comunitar și Șef al Departamentului pentru studii parlamentare și politici ale UE. Între 2013 și 2017, a fost corespondentul Camerei Deputaților la Centrul European de Documentare și Cercetare Parlamentară (ECPRD). De asemenea, a participat drept consilier al delegației României la Convenția privind viitorul Europei, care a redactat o primă versiune a Tratatului constituțional, transformat ulterior în Tratatul de la Lisabona.