Agricultura din România a trecut în prima jumătate a anului 2026 prin mai multe provocări logistice, financiare, dar și de mediu care pot diminua semnificativ rezultatele anului agricol în curs. Deși am avut parte de o toamnă și de o iarnă bogată în precipitații, primăvara, care este și etapa decisivă pentru dezvoltarea culturilor, a venit cu o secetă profundă în unele zone. Situația se poate înrăutăți în continuare, având în vedere că abia începând cu zilele următoare vom resimți primul val de temperaturi caniculare care vor urca până la 38 de grade.
Peste aceste provocări de mediu se suprapun toate dificultățile financiare care au venit odată cu izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu și care pentru cei mai mulți agricultori români au însemnat prețuri mai mari pentru îngrășăminte și combustibil. Chiar dacă tensiunea din Orient pare să mai scadă, nu sunt semne că și prețurile vor respecta aceeași tendință. În această situație, tot mai mulți fermieri ajung în pragul falimentului pentru că nu ajung să-și recupereze nici măcar investiția în anumite culturi.
Alexander Degianski, fermier din județul Timiș, a explicat pentru Ziare.com care sunt cele mai afectate zone din țară de secetă, dar și care sunt estimările în ceea ce privește recolta anului 2026. Acesta spune că, cel mai probabil, vom asista la cel mai slab an agricol al Banatului din ultimii 10 ani, iar recolta de grâu confirmă deja predicțiile.
”Seceta din primăvară a început în 23 martie și nu s-a încheiat până astăzi în mare parte din Banat. Din 23 martie până în 18 mai nu am avut un litru de apă în această zonă, perioadă critică de formare a viitoarei recolte. Nu am avut apă pentru ca frații (n.r. tulpinile care ies din tulpina principală a grâului) să formeze boabe și au rămas sterili. A rămas doar planta principală care și ea a fost foarte afectată. În loc să avem 40-45 de boabe pe un spic, avem 20. E o scădere mare de recoltă pentru că seceta este extremă”, explică agricultorul.
Seceta nu a fost însă singură provocare cu care au trebuit să se confrunte fermierii din vestul țării, ci și înghețul.
”În zona extrem vestică a județului Timiș, mai precis zona Cenad, Beba Veche, Dudești, Nădlac, Pecica, a fost secetă coroborată și cu un episod de îngheț foarte târziu, undeva prin mijlocul lunii aprilie cu minus 3 grade, care au dus la sterilitatea și înghețarea elementelor florale la grâu și rapiță, astfel încât în acea zonă producțiile sunt și mai catastrofale. Vorbim de catastrofă curată, o tonă jumătate, două, tone de grâu la hectar”, mai explică Alexandru Degianski.
Care este starea culturilor și în alte zone
Acesta spune că situația culturilor diferă în funcție de zona geografică și că există inclusiv regiuni care ar putea avea un an agricol bun pe fondul precipitațiilor bogate și constante. Totul depinde de ce se va întâmpla în lunile următoare și cât de lung va fi episodul sau episoadele de temperaturi extreme.
”La partea de grâu, rapiță și orz, toată zona Olteniei stă foarte bine pentru că au avut precipitații multe, au avut și temperaturi potrivite, ei sunt ok. Și în zona Moldovei, în unele părți e bine, în altele e mai puțin bine. În Banat, orzul a fost vedetă, dar din păcate nu prea există piață de desfacere pentru orz și de aceea inclusiv eu nu aleg să-l cultiv, pentru că există un semi-monopol, sunt vreo 2-3 cumpărători de orz. Rapița, cred eu că va fi și ea mult sub anul trecut, floarea-soarelui momentan arată bine și cred că va aduce o cultură bună datorită faptului că acum a fost perioada critică și am avut ploi, iar cu porumbul mai e mult până departe, pentru că porumbul este planta de cultură cu cel mai mare consum de apă dintre toate și dacă momentan mai are apă și au fost niște ploi, nu știm ce ne rezervă următoarele săptămâni, mai ales că se anunță temperaturi de 35-38 de grade în zilele următoare”, precizează Alexandru Degianski pentru Ziare.com.
Pentru fermierii afectați de secetă și în 2025, România va primi aproape 15 milioane de euro de la Uniunea Europeană. Ajutorul este destinat producătorilor de porumb și floarea-soarelui care au înregistrat pierderi importante ca urmare a fenomenelor meteorologice extreme și a dezastrelor naturale produse în 2025 și în prima parte a anului 2026.
De asemenea, fondurile vor sprijini fermierii afectați din sectoarele fructelor, nucilor, viței-de-vie și inclusiv exploatațiile mixte, care combină producția vegetală cu creșterea animalelor.
”Peste jumătate din fermierii României se află în faliment tehnic”
Aceste ajutoare nu sunt suficiente pentru toți agricultorii afectați și nici nu pot rezolva toate problemele. În condițiile în care prețurile pentru combustibil și îngrășăminte s-au triplat în unele cazuri în ultimii ani, deși prețurile de vânzare a cerealelor au rămas neschimbate de peste 10-15 ani, Alexandru Degianski spune că situația devine tot mai greu de gestionat de antreprenorii din agricultură.
”Peste jumătate din fermierii României se află în faliment tehnic. Acesta este un lucru clar, vechi și bine reflectat de statistici. Motorina e doar cireașa de pe tort, dar pe lângă motorină, noi în agricultură avem hiperinflație la tot ce înseamnă inputuri, de la motorina până la îngrășăminte, a căror preț s-a triplat în ultimii ani. De asemenea, la pesticide și semințe prețurile s-au dublat sau chiar s-au triplat, asta în timp ce prețurile de vânzare sunt aceleași ca cele din 2007-2008. În 2011-2012 prețurile erau mult mai mari decât ce avem acum”, explică acesta.
De asemenea, el spune că nu doar agricultura din România trece printr-o perioadă foarte dificilă, ci și cea europeană și chiar cea mondială:
”Și fermierii din America suferă, și cei din zona Rusiei suferă, chiar dacă din alte motive, dar și fermierii din zona europeană. În toate marile zone agricole ale lumii, fermierii suferă din cauza faptului că trecem într-un alt ciclu în care agricultura clasică în care produci grâu și îl vinzi ca atare, nu o să mai fie rentabilă. Trebuie să ne adaptăm”.
În cazul lui Alexandru Degianski adaptarea înseamnă diversificarea portofoliului de culturi, astfel încât succesul sau insuccesul unui an să nu depindă doar de evoluția unui singur tip de cultură.
”Eu merg și pe zona de legume în perioada următoare, care reprezintă încă o zonă deficitară. Dacă este să judecăm obiectiv, statul a subvenționat mult și zona de legume, au fost proiecte de finanțări europene pe investiții în zona legumicolă, de procesare. De asemenea, în zootehnie, pe vaci de lapte și carne au fost multe scheme de ajutor. De porci nu mai vorbim. Trebuie să ne adaptăm și în alte direcții, pentru că dacă vrem să facem în continuare doar grâu și porumb, iar acela nici măcar nu se face, suntem optimiști să credem că putem face profit având prețurile de acum 20 de ani”, avertizează fermierul.
”Sistemul de irigații a făcut un salt imens, dar este nevoie de investiții în continuare”
Dezvoltarea sistemelor de irigații reprezintă principala măsură care trebuie implementată pentru combaterea secetei și prevenirea deșertificării în România. Strategia actuală vizează extinderea suprafețelor irigabile la milioane de hectare și sprijinirea directă a fermierilor prin granturi și subvenții guvernamentale. Chiar dacă nevoia de sisteme de irigații rămâne în continuare uriașă, Alexandru Degianski spune că în ultimii 10 ani s-au făcut progrese importante.
”Niciunde în lumea asta nu vine statul și zice hai să-ți fac sistem de irigație. Nu se întâmplă asta și nu se va întâmpla. Statul este dator să îți asigure apă pe canalele principale, acolo unde există. În 2014, România cred că a irigat cea mai mică suprafață din istoria post-decembristă, undeva la 80.000 de hectare, iar în 2025 undeva la 1,3 milioane de hectare.
S-a făcut un salt imens pentru că din 1989 până prin 2014 nu au existat practic investiții.
ANIF-ul (n.r Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare) a fost lăsat de izbeliște poate chiar voit și astfel nu ai motorul care să-ți aducă apa pe canale. Degeaba ai tu stații de pompare în Dunăre, ai canale magistrale, când ele sunt colmatate. Nu poți tu ca fermier să faci așa ceva din două motive. În primul rând, costuri uriașe, iar în al doilea rând, legislația nu-ți permite. Dar în zonele unde există sisteme vechi de irigații, statul este dator să facă reamenajările acestea, să le remodernizeze și să pună apă la dispoziție fermierilor pe canalele magistrale.
De acolo, intervine și voința și obligația fermierului de a-și asigura apă până în parcelă dacă dorește, dacă nu, să nu comenteze”, explică acesta.
Birocrația rămâne în continuare una dintre marile probleme ale celor care sunt dispuși să investească în sisteme de irigații. Sumele care trebuie investite sunt mari, iar eliberarea avizelor poate dura și câțiva ani.
”Problema majoră este că în zonele în care nu au existat sisteme de irigații și în speță Banatul, pentru că aici a fost ani la rând de exces de umezeală și avem cea mai vastă rețea de canale de desecare, aici intervine problema. Eu am un sistem de irigații făcut, mă irig și din canalele ANIF-ului unde și dacă este apă, dar dacă vreau să-mi creez un sistem nou de irigații și să trag apă din râurile mari, stau cu anii. Ani de zile ca să obțin avize. În momentul în care tu cheltui peste 100.000-150.000 de euro pe studii, ca să-ți irigi undeva la 700-800 de hectare, nu-ți prea vine să faci mare lucru. Birocrația este cea care ne omoară”, concluzionează Alexandru Degianski pentru Ziare.com.
