Propunerea lui Siegfried Mureșan pentru funcția de premier a provocat o undă de șoc în mediul politic, dar și o serie de reacții neașteptate din partea unor figuri controversate ale trecutului. Elena Udrea a ieșit public pentru a confirma susținerea față de actualul europarlamentar, profitând însă de moment pentru a face o „radiografie” incomodă a debutului politic al acestuia.
„Nu mă dezic de cei pe care i-am promovat”
Într-o postare care a generat numeroase reacții, Elena Udrea a subliniat că rămâne consecventă alegerilor făcute în 2014, când l-a inclus pe Mureșan pe listele PMP pentru Parlamentul European. Mai mult, fosta politiciană a ironizat tabăra care îl susține astăzi pe Mureșan, menționându-i pe Ilie Bolojan, Laura Codruța Kövesi și Florian Coldea, într-o enumerare menită să atragă atenția asupra jocurilor de culise.
Deși își asumă promovarea lui Mureșan, Udrea a clarificat „motivele din spate”, susținând că, la acea vreme, acesta a fost recomandat de Elena Băsescu. Declarația sa a punctat însă un detaliu sensibil care a reaprins discuțiile despre finanțările politice de acum un deceniu.
Legătura cu dosarul „Microsoft” și Gheorghe Ștefan
Elementul care a acaparat atenția opiniei publice este legat de finanțarea campaniei europarlamentare din 2014. Elena Udrea a susținut, fără menajamente, că acea campanie a fost susținută financiar de Gheorghe Ștefan, cunoscut sub porecla „Pinalty”. Fosta politiciană a admis că, la acea vreme, nu cunoștea sursa exactă a banilor, făcând referire la legătura cu celebrul dosar „Microsoft”.
„Nu știam atunci că din banii din Microsoft, dar oricum nu cred că acest amănunt ar fi contat”, a precizat Udrea, adăugând că, din punctul său de vedere, faptul că „Pinalty” și-a ispășit pedeapsa închisorii închide capitolul din punct de vedere juridic. Gheorghe Ștefan a confirmat anterior, în diverse declarații, că a susținut financiar campania lui Mureșan cu 100.000 de euro, o sumă care a facilitat ascensiunea acestuia la Bruxelles.
Un premier cu „bagaj” politic?
Această readucere în atenție a mecanismelor de finanțare de acum 12 ani pune într-o lumină complicată profilul de „tehnocrat european” pe care Siegfried Mureșan încearcă să îl proiecteze. În timp ce susținătorii săi mizează pe experiența sa de la Bruxelles și pe imaginea de om modern, oponenții politici pot folosi aceste revelații pentru a-i contesta integritatea în fața electoratului care cere un „reset” moral al clasei politice.
Rămâne de văzut în ce măsură aceste dezvăluiri vor afecta negocierile pentru formarea noului Executiv. Într-un climat politic instabil, unde trecutul poate deveni oricând o armă, transparența lui Mureșan în raport cu aceste acuzații va fi testată sever în următoarele zile.
