A fost votat în plenul Adunării Generale a ONU documentul de care vă vorbeam ieri, cu
apelul esențial în favoarea retragerii imediate și necondiționate a trupelor
ruse din Ucraina, în același timp pledoarie de înalt umanism în favoarea instaurării
unei „păci juste și durabile”. Vă spuneam ieri – iată că așa au stat lucrurile
– că trebuie numărate voturile exprimate (141 „pentru”, 7 „împotrivă” – Rusia,
Belarus, Siria, Coreea de Nord, Malaezia , Nicaragua și Eritreea – și 32 de
abțineri, între acestea fiind China și India) dar că, în același timp, trebuie
văzută care este ponderea numerică și de putere reală – militară și economică –
a celor două sisteme d putere care par să se contureze pentru ceea ce va fi
Noua Ordine Mondială.
În acest sens, semnificativ și extrem de îngrijorător
este că împotriva Rezoluției ONU (sau prin abținere de la vot ceea ce este o
formă diplomatică de a evita scandalul ultim) sunt patru puteri nucleare și
primele două țări cele mai populate ale planetei, India și China, piețele
uriașe pe care se bazează Rusia în prezent și, mai ales, pentru a putea
continua efortul său de război de acum. Asta chiar dacă se știa de la început
că valoarea Rezoluției propuse este strict simbolică. Din acest motiv, tocmai
pentru că se rămâne la nivelul simbolic, voturile respective au darul de a
semnaliza gruparea de interese care se profilează din ce în ce mai clar nu
numai la nivelul ONU, ci și la nivelul altor formule organizaționale de putere,
G20, spre exemplu.
Bătălia devine din ce mai amarnică pe măsură ce
politicienii se apropie de momentul cel mai neplăcut, cel în care trebuie să ia
decizii care să însemne aplicarea în practică a acelor principii nobile,
înălțător-umaniste, pe care le tot rostesc în discursuri. Foarte neplăcut că
sunt puți în asemenea situație, dar realitatea nemiloasă îi obligă să se
pronunțe și, din acel moment, începe o bătălie amară în subteranele despre care
nu se prea vorbește deoarece acolo se joacă pe bani adevărați și nu mai este
loc de sentimente și principii politice.
Iată, spre exemplu, pentru a vedea exact ce înseamnă o
problematică specifică din acest Interregnum în care trăim, să așteptăm să
vedem cum se va rezolva – și în favoarea cui – dilema în valoare de sute
de miliarde de Euro privind punctul cel mai important din viitorul pachet de
sancțiuni european împotriva Rusiei: interzicerea importului de combustibil
nuclear din Rusia.
Inițial, entuziaști cum le este felul, parlamentarii
europeni au adoptat pe 2 februarie o Rezoluție în pregătirea celui de-al zecelea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei cu mențiunile pe care le găsiți la pct 26: „solicită din nou un
embargou imediat și total asupra importurilor de combustibili fosili și uraniu
din Rusia”. Chestiune care are
nu numai o valoare politică, ci și una strategică, implicând costuri enorme pe
mai multe și dintre cele mai delicate planuri.
Contextul dilemei strategice a Uniunii Europene este
acesta:
Sursa: EURATOM
Ce va decide Europa? Se rupe de dependența strategică de
Rusia și în aprovizionarea cu combustibil nuclear?
Întrebarea este deosebit de actuală în contextul în care
damna Ursula von der Leyen, Președinta Comisiei Europene a anunțat deja
conținutul propunerii instituției pe care o conduce pentru ce va fi cel de-al
zecelea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei. În text nu se regăsește tema
sugerată ca obligatorie de Rezoluția Parlamentului European.
Iată poziția doamnei von der Leyen, inclusiv cu declarația video
Este exclusă de pe lista de sancțiuni, cel puțin
deocamdată, ROSATOM, entitate fondată în 2007 de Vladimir Putin și care
regrupează toate activitățile principale rusești din sectorul nuclear, atât
cele civile cât și cele militare din sectorul de stat și privat. Compania
reprezintă o treime din activitatea de conversie a uraniului pe plan mondial și
realizează 40% din activitățile globale de îmbogățire a uraniului. Și, după cum vedeți, în 2021, 20% din uraniul
folosit în UE provenea din Rusia și cinci State Membre (printre care Slovacia
și Bulgaria) posedă centrale nucleare de fabricație rusească și care, evident,
sunt proiectate să funcționeze cu tipul de combustibil produs exclusiv de
Rusia. Anul trecut, ROSATOM a construit în Slovacia două reactoare
(Mocovce-3&4), a renovat în Bulgaria două reactoare (Pecs 5&6).
Unitatea slovacă a fost conectată la rețea pe 31 ianuarie 2023. Iată harta
repartiție „investițiilor Rosatom” în Europa în țările care, construind centralele
respective cu credite rusești, și-au montat și o dependență de lingă durată:
Centralele cu tehnologia VVER folosite pentru producerea de energie electrică
se află aici:
Dar nu numai aceste țări fac lobby pentru menținerea
legăturilor strategice cu Rusia. În
2018, operatorul francez EDF „a reactivat un parteneriat rusesc pentru reciclarea uraniului rezultat din
combustibilul uzat,, asta după ce re relațiile franco-ruse fuseseră suspendate
timp de zece ani din motive economice și de mediu. Rezultatul acestui parteneriat
reînnoit s-a materializat pentru prima oară în Franța marți 29 noiembrie odată
cu sosirea uraniului reciclat provenind din Rusia….Cu toate că legală
deoarece chestiunea nu figurează pe lista sancțiunilor occidentale la adresa
Rusiei, această operațiune realizată de către o companie de stat șochează
deoarece războiul din Ucraina continuă…” (La Tribune, 2 decembrie 2022). Și mai dure și mai precise sunt
dezvăluirile din LE VIF, care descrie mecanismul prin care „lobby-ul nuclear european îl
susține pe Putin”. Spectaculos și eficient.
Asta este perioada de Interregnum și liderii săi
politici. Ghinion, cum ar spune cineva. Care chiar știe despre ce e
vorba.