Durerea de genunchi poate să apară în
special la persoanele care fac alergare sau ciclism. Dar specialiștii spun că nu ar trebui să încetăm să mai facem mișcare, ci doar să
luăm câteva măsuri.
Sindromul poate apărea în special la sportivi FOTO pexels.com
Persoanele care fac sport în mod
constant, în special alergătorii sau cei care fac ciclism, se pot confrunta cu o durere la exteriorul genunchiului – durere de genunchi în lateral.
Când apar aceste dureri, cauza ar putea fi sindromul de banda iliotibiala
(SBIT). Acesta este adesea cauzat de îndoirea repetată a genunchiului în timpul
activităților fizice, cum ar fi alergarea, ciclismul, înotul și alpinismul.
Medicul Răzvan Darea, specialist în recuperare medicală și medicină sportivă din București, arată pe pagina sa
de socializare că banda iliotibiala este un grup de fibre care se întinde pe
lungimea părții superioare a piciorului, de la sold până la vârful tibiei. „Din cauza suprasolicitării, acest tendon
iliotibial poate deveni mai întins. În urma acestui lucru, banda ajunge să se
frece de partea exterioară a genunchiului. Frecarea poate provoca dureri și
umflături”, spune medicul.
Medicul Răzvan Darea FOTO Facebook
De
asemenea, mai arată el, afecțiunea poate debuta ca o ușoară durere la exteriorul genunchiului și poate să
se intensifice, dacă nu este tratată. „Cel mai bun remediu este de multe ori
încetarea activității care provoacă durerea. În cazuri mai severe, poate fi
nevoie de o intervenție chirurgicală”, explică doctorul.
Cauzele care duc la
apariția SBIT
După
cum precizează medicul, sindromul de bandă iliotibiala este cauzat de fricțiunea excesivă apărută
din cauza faptului că banda iliotibială este excesiv de strânsă și se freacă de
os. „În primul rând, este o leziune excesivă cauzată de mișcările repetitive.
Sindromul de bandă iliotibială provoacă fricțiuni, iritații și dureri la
mișcarea genunchiului. Acest sindrom pare să apară doar la unii oameni, cu
toate că motivele acestui lucru nu sunt clare”, arată el.
Însă
există unii factori de risc.
„Bandeleta
iliotibiala era întinsă înainte de leziune, o
accidentare anterioară, mușchi ai soldului, mușchi
gluteal și abdominali slăbiți,
mersul
sau alergarea pe o pistă în pantă, slăbiciune
sau lipsa de flexibilitate,
statul
pentru un timp îndelungat (sedentarismul – n.red), slăbiciune la nivelul extensorului și
flexorului genunchiului, activități repetitive – cum
ar fi alergarea și ciclismul,
artrita genunchiului, picioare de lungimi inegale, picioare strâmbe (crăcănate) sau platfus”, a mai enumerat dr. Darea alte cauze.
Sportivii, mai predispuși la
a dezvolta SBIT
Oricine
poate fi afectat de sindromul de bandă iliotibială, însă afecțiunea este deosebit
de întâlnită printre alergători, bicicliști și excursioniști. Sportivii care
își solicită genunchii – cum ar fi baschetbaliștii, fotbaliștii și halterofilii – au un risc mai mare să se confrunte cu sindrom de bandă iliotibială, mai arată
medicul Răzvan Darea.
Unde este localizata banda iliotibiala FOTO Facebook
Totuși, afecțiunea poate apărea și în urma unor greșeli
pe care le pot face sportivii. „O
încălzire făcută necorespunzător, efort
depus peste limitele corporale, încordarea
corpului, lipsa de odihnă suficientă
între antrenamente,
purtarea
de încălțăminte necorespunzătoare, efectuarea
de antrenamente pe suprafețe improprii, montarea
incorectă a bicicletei,
creșterea
prea rapidă a intensității antrenamentului, o condiție fizică slabă a corpului”, mai
enumeră el.
Simptomele, diferite, dar clare
Cel
mai frecvent simptom al sindromului de bandă IT este durerea la exteriorul
genunchiului, care se agravează dacă persoană continuă activitatea care
provoacă durerea.
Cu
toate acestea, simptomele pot fi diferite de la o persoană la alta. Însă primele semne
care apar în cazul afecțiunii de sindrom de bandă iliotibială sunt cele
care au legătură cu durerea ce apare la alergare sau la alte activități ce presupun folosirea exteriorului genunchiului. „Senzația că genunchiul face clic în locul în
care banda se freacă de genunchi, durere
persistentă după efectuarea exercițiilor fizice, genunchiul este sensibil la atingere, durere și sensibilitate în fese, roșeață și căldură în jurul
genunchiului sau umflarea genunchiului și
durere puternică”, mai descrie medicul celelalte simptome.
„Dacă
persoană continuă să alerge sau să participe la o activitate similară, bandă
iliotibiala va continuă să se frece de partea exterioară a genunchiului, lucru
care va provoca umflarea genunchiului și durere puternică”, mai explică medicul.
Cum e diagnosticată
Medicul
este cel care pune diagnosticul, însă un kinetoterapeur sau un antenor își
poate da seama imediat dacă o persoană suferă de sindrom de bandă iliotibiala.
„Pentru
a stabili dacă o persoană are sindrom de bandă iliotibială, doctorul va vorbi
cu pacientul despre simptomele sale. Medicul va întreba când a apărut durerea
prima oară și ce activități provoacă acest simptom”, spune Darea.
După
aceea, cel mai probabil, medicul va efectua testul Ober. „În
timpul acestui test, persoană trebuie să stea pe partea neafectată de durere,
cu genunchiul și șoldul la un unghi de 90 de grade. Medicul sau fizioterapeutul
va ține pe loc pelvisul și va ridică piciorul afectat. Apoi, va aduce soldul
înapoi spre pământ. Dacă pacientul nu poate efectua abducția, se suspectează o
contractură a tractului iliotibial”, descrie el.
Unele
cazuri pot necesita o ecografie, radiografie sau o scanare RMN pentru a
diagnostica sindromul.
Tratamentul, relativ ușor
Cât
despre tratament, medicul Răzvan Darea mai spune că există mai mult
posibilități. „Unele dintre cele mai
frecvente modalități de a trata sindromul de bandă IT sunt: odihnă și evitarea
activităților care agravează sindromul de bandă iliotibiala și aplicarea gheții
pe bandă iliotibiala”, mai spune el.
De
asemenea, masajul sau administrarea
de medicamente antiinflamatoare, care de cele mai multe ori pot fi cumpărate
fără rețetă, pot fi metode de a trata afecțunea. „Terapie
cu ultrasunete și electroterapie pentru a reduce tensiunea în picioare. Dar cel mai important tratament presupune
încetarea în totalitate a activității care provoacă durerea. Odihna pentru o
perioadă de până la șase săptămâni va permite de obicei vindecarea completă a
piciorului”, completează dr. Răzvan Darea.
„Există unele mișcări de stretching și
exerciții care ajută atât la prevenirea, cât și la tratarea afecțiunii. Acești oameni ar trebui să
facă o combinație de exerciții de întindere și mișcări specifice care să se
concentreze pe banda iliotibială”, mai explică medicul.