Plătim acum „filosofia” economică a lui Ciolacu: „mă
doare în organul genital de deficit”, conform declaraţiei lui Marcel Boloș.
Împrumuturile sunt ca bulgărele de zăpadă, care se transformă în avalanşă. Am
trăit acest experiment în 2009-2010, au trăit şi grecii, dar n-am învăţat
nimic.
Plătim 12 miliarde de euro pe an doar dobânzi la aceste împrumuturi,
dacă mai adăugăm şi ratele la împrumuturi ajungem la 30-50 miliarde de euro pe
an. La un PIB de aproximativ 400 miliarde euro şi un buget de 130 miliarde
euro. Evident că o mare parte din pensii şi salarii provin din împrumuturi. Iar
dacă agenţiile de rating ne retrogradează în „junk”, adică nu mai prezentăm
încredere că restituim ce am împrumutat, adio bani de pensii şi salarii. Nu
mai primim împrumuturi şi nici bani de la UE.
Cât este de greu să înţelegi acest raţionament
simplu, pe care mai nimeni nu-l contrazice? Dar îl ignoră!
Guvernul Bolojan a crescut taxele şi impozitele la
privaţi, dar reforma administraţiei centrale şi locale s-a blocat în refuzul
miniştrilor PSD, deşi au votat în coaliţie reforma administraţiei, care
înseamnă reducerea cheltuielilor bugetare. De aici nemulţumirea populaţiei
angajate la privat, doar noi să suportăm costurile reducerii deficitului
bugetar?
Ce nu înţelege PSD
PSD nu este de acord cu reducerile cheltuielilor
aparatului bugetar pentru că de la ei şi de la pensionari îi vin voturile. Nu
înţelege că România este în pragul prăpastiei, nu reduce deficitul bugetar şi
comercial, adio împrumuturi şi bani europeni, adio bani de pensii şi salarii!
Pe urmă, toată clientela politică a PSD îşi are veniturile din aparatul
bugetar, și în companiile economice falimentare ţinute în viaţă de la buget.
Reducerea cheltuielilor ar afecta direct şi în primul rând clientela politică a
PSD. De aici opoziţia feroce la reducerea cheltuielilor. Ce nu pricepe PSD este
că dacă bugetul se prăbuşeşte, şi ţara intră în incapacitate de plată,
clientela nu mai are nici veniturile actuale, iar cetăţenii flămânzi îi vor fugări cu pietre pe stradă.
Aşa se face că miniştrii PSD nu vor să semneze OUG
privind reforma administraţiei centrale şi locale. Ministrul Agriculturii, de
exemplu. Deşi, într-o ţară cu toată agricultura privată, te întrebi ce rost mai
are un minister al Agriculturii. Ce să facă? Banii aduşi de la UE pentru
fermieri sunt plătiţi de o instituție, APIA, iar cele 350.000 de ha ale
statului sunt gestionate de ADS, Administraţia Domeniilor Statului. Maximum 200
de funcţionari. Fermierii privaţi, mai mari sau mai mici, îşi fac singuri
politicile agricole, că din astea trăiesc. Nu ascultă de minister ce şi cum să
cultive.
Ce mai poate face premierul Bolojan
Au trecut 3-4 luni de opoziţie a PSD la
reglementările privind administraţia centrală şi locală, pe care le propune
premierul Bolojan.
În Constituţie, scrie la art 108:
(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern
se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au
obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al
României. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei.
Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.
Dacă miniştrii PSD nu vor să semneze, să vină PSD la
guvernare şi să conducă guvernul după „filosofia” lui Ciolacu. Se pare că
trebuie să trecem prin deşertul prin care a trecut Grecia, ca să înţelegem ce e
bine şi ce e rău. Şi Grecia era în zona euro, a scăpat mai ieftin decât am
scăpa noi.
Impozitarea progresivă nu este o soluţie
Doar în capul „economiştilor” PSD este soluţie. Adică
să iei de la cei care au, să dai la cei care stau.
Îţi trebuie un soft al ANAF greu de realizat, care să
urmărească veniturile reale ale tuturor companiilor. Având în vedere cum se pot
„masca” unele venituri, este greu de obţinut un astfel de soft, cel puţin un
an, un an şi jumătate.
UE are intenţia să deschidă spaţiul economic astfel
încât orice întreprinzător să poată deschide oriunde în UE o firmă. Este clar
că privaţii se vor refugia în ţările cu
taxare mai mică şi spaţiul fiscal predictibil şi prietenos. Pierdem şi
companiile străine care au deschis afaceri la noi.
Există şi acum o adevărată „maşinaţiune” în a ascunde
veniturile firmelor pentru a nu fi impozitate. Dar dacă am introduce impozitul
progresiv…
Bugetul ţărilor bogate din UE se bazează pe conformarea voluntară.
Contribuabilii au încredere că statul face ce trebuie cu taxele şi impozitele
plătite de ei. La noi ce încredere să ai, când vezi la mâna primarului un ceas de 30.000 de euro? Sau maşini cu care vin la şedinţe, de peste
100.000 de euro?
Din păcate, nu văd altă ieşire decât să trecem
prin deşertul lipsei banilor pentru pensii şi salarii, pentru a ne învăţa
minte, conducători şi cetăţeni!
