Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan este pomenit de Biserica Ortodoxă pe 8 mai, zi în care credincioșii amintesc una dintre cele mai cunoscute minuni legate de mormântul său. Aproape două milioane de români poartă numele Ioan, Ion, Ioana sau derivate ale acestora, iar această zi are o însemnătate aparte pentru mulți dintre ei.
În calendarul ortodox, Sfântul Ioan este sărbătorit de două ori pe an. Prima pomenire are loc pe 26 septembrie, când este amintită trecerea sa la cele veșnice, iar cea de-a doua pe 8 mai, când este comemorată minunea care se petrecea la mormântul său din Efes.
Calendar ortodox 8 mai 2026
Sfântul Ioan Evanghelistul a fost unul dintre cei mai apropiați ucenici ai lui Iisus Hristos. Era fiul lui Zevedeu și al Salomeei și provenea din Betsaida. Înainte de a deveni apostol, a fost pescar, iar tradiția creștină îl descrie drept cel mai tânăr dintre cei Doisprezece Apostoli.
În Evanghelia sa, Sfântul Ioan este numit „ucenicul pe care îl iubea Iisus”, fiind martor la unele dintre cele mai importante momente din viața Mântuitorului. El a fost prezent la răstignirea lui Hristos și tot lui i-a fost încredințată Maica Domnului.
Potrivit scrierilor bisericești, după moartea și Învierea lui Iisus, Sfântul Ioan a mers la Efes, unde și-a petrecut ultimii ani din viață și unde a scris Evanghelia.
Minunea pomenită pe 8 mai este legată de mormântul său. Conform tradiției, în fiecare an, din locul unde era înmormântat ieșea o pulbere albă, asemănată cu mana, despre care credincioșii spuneau că are puteri tămăduitoare.
„Cinstita mutare a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, cel ce s-a rezemat pe pieptul Mîntuitorului, a iubitorului de feciorie și ucenicul iubit al lui Hristos, se prăznuiește în 26 ale lunii septembrie, unde s-a scris pe larg viața lui cea sfântă. În această zi, însă, se cinstește numai pomenirea prafului tămăduitor, care ca minune iese în fiecare an din mormântul lui, în ziua a opta a lunii mai și pe care creștinii cei de acolo îl numesc mană’. (Viețile Sfinților)
Se spune că această pulbere era folosită pentru alinarea suferințelor și vindecarea bolnavilor. Minunea ar fi continuat timp de mai multe secole, până la ocuparea Efesului de către turci.
Viața Sfântului Ioan este înconjurată de numeroase relatări considerate miraculoase. Una dintre cele mai cunoscute vorbește despre ultimele sale zile. Ajuns la o vârstă foarte înaintată, de peste 100 de ani, apostolul le-ar fi cerut ucenicilor să îi pregătească un mormânt în formă de cruce.
„Deci, Mântuitorul, era unchi lui Ioan, pentru că era frate al Salomeei, fiica lui Iosif. Se cuvine să știm că, în vremea în care a fost vândut Domnul nostru iudeilor și a fost răstignit, au fugit toți. Dar Ioan, ca un iubit, a fost de față la vânzarea și la răstignirea Lui și a venit la mormânt cu Petru”. (Viețile Sfinților)
Potrivit Sinaxarului, Sfântul Ioan s-a așezat singur în acel mormânt, iar ucenicii l-au acoperit cu pământ. Mai târziu, când locul a fost deschis, trupul său nu mai era acolo.
Pe locul mormântului a fost ridicată o biserică încă din primele secole creștine. În vremea împăratului Iustinian, construcția a fost refăcută și extinsă, devenind unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din acea perioadă.
