Deputatul Dr. Sorin Titus Muncaciu, deputat AUR de Buzău a declarat:
„Există discursuri care trec neobservate și există discursuri care anunță schimbarea unei epoci.
La Forumul Economic Mondial de la Davos, prim-ministrul Canadei, Mark Carney, a făcut o afirmație care ar trebui să provoace o dezbatere serioasă și în Parlamentul României:
„Ne aflăm în mijlocul unei rupturi, nu al unei tranziții.”
Nu este doar o formulare inspirată.
Este recunoașterea faptului că lumea în care România și-a construit strategiile în ultimele trei decenii nu mai există.
Și mai puternică este concluzia sa:
„Vechea ordine nu se va întoarce. Nostalgia nu este o strategie.”
Dar poate cel mai profund moment al discursului său vine atunci când îl evocă pe marele disident ceh Václav Havel și celebra sa lucrare „Puterea celor fără de putere”.
Havel avertiza că societățile decad atunci când oamenii continuă să trăiască într-o iluzie, repetând formule în care nu mai cred doar pentru că așa au fost obișnuiți. Mark Carney folosește această idee pentru a transmite un avertisment lumii de astăzi: cel mai mare pericol este să refuzi să vezi că lumea s-a schimbat.
MESAJUL CARE DESCRIE CEL MAI BINE LUMEA ÎN CARE TRĂIM ASTĂZI
Din perspectiva mea, acesta este adevăratul mesaj al discursului lui Mark Carney.
Ordinea mondială bazată pe reguli, așa cum ne-a fost prezentată timp de decenii, și-a arătat limitele. Și-a dovedit limitele tocmai pentru că, în practică, hegemonul nu este întotdeauna constrâns de aceleași reguli pe care le invocă în raport cu ceilalți.
Atunci când cel mai puternic actor își monetizează superioritatea economică, financiară, tehnologică sau militară prin presiune, condiționare ori chiar șantaj asupra statelor mai slabe, regulile încetează să mai fie un scut egal pentru toți și devin, prea des, un instrument al raportului de forțe.
Lumea este tot mai mult organizată în jurul rețelelor de interese economice, financiare, energetice, tehnologice și strategice. Acesta este adevăratul raport dintre state.
În această nouă realitate, chiar și puterile mijlocii pot înfrunta hegemoniile dacă își construiesc o economie puternică, o industrie competitivă, independență energetică, capacitate de inovare și o strategie națională coerentă.
Nu mai este suficient să ai dreptate. Trebuie să ai și puterea de a-ți apăra dreptatea și interesele naționale.
Aceste cuvinte nu vin din partea unui lider contestatar al Occidentului. Nu vin din partea unui adversar al globalizării.
Ele vin chiar din partea prim-ministrului Canadei, una dintre cele mai stabile democrații și unul dintre cei mai importanți aliați ai lumii occidentale.
Dacă până și liderii statelor dezvoltate recunosc că ordinea internațională traversează transformări profunde, de ce România continuă să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat?
Mark Carney avertizează că asistăm la o lume în care marile puteri folosesc comerțul, infrastructura financiară, energia, tehnologia și lanțurile de aprovizionare ca instrumente de influență geopolitică.
În această competiție, vulnerabilitatea economică devine vulnerabilitate strategică.
De aceea spune un lucru esențial:
„O țară care nu se poate hrăni singură, alimenta singură cu energie și apăra singură are foarte puține opțiuni.”
Aceasta este cheia întregului discurs.
Iar întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este simplă:
Câte opțiuni mai are România?
Suntem una dintre cele mai bogate țări din Europa în resurse agricole și importăm anual alimente de miliarde de euro.
Avem resurse energetice importante, dar continuăm să fim vulnerabili la șocurile externe.
Exportăm lemn, cereale și alte materii prime și cumpărăm înapoi produse finite la prețuri de câteva ori mai mari.
Ne-am redus capacitățile industriale, iar în multe domenii strategice depindem aproape în totalitate de importuri.
În același timp, milioane de români au plecat să muncească în alte state, iar declinul demografic pune o presiune uriașă asupra economiei și asupra sistemelor publice.
Aceasta nu este doar o problemă economică.
Este o problemă de securitate națională.
Lumea care se conturează nu va mai recompensa statele dependente.
Va recompensa statele capabile să producă, să inoveze, să-și protejeze resursele și să-și apere interesele.
România trebuie să înțeleagă că suveranitatea nu înseamnă discursuri patriotice rostite doar la zile aniversare.
Suveranitatea înseamnă agricultură performantă.
Înseamnă industrie competitivă.
Înseamnă independență energetică.
Înseamnă infrastructură modernă.
Înseamnă cercetare, inovare și educație.
Înseamnă o economie suficient de puternică încât interesul național să nu poată fi negociat din poziția celui care depinde permanent de alții.
Mark Carney mai spune un lucru care merită reținut:
„Când regulile nu te mai protejează, trebuie să te protejezi singur.”
Acest mesaj nu trebuie interpretat ca un îndemn la izolare.
Dimpotrivă.
România trebuie să rămână un partener credibil în Uniunea Europeană și în NATO.
Dar credibilitatea unui aliat nu este dată de obediență, ci de puterea pe care o aduce în interiorul alianțelor din care face parte.
Statele respectate sunt cele care au economii solide, infrastructură modernă, industrie performantă, energie suficientă și capacitatea de a contribui la securitatea comună.
Nu cele care vin permanent cu mâna întinsă.
În fața acestei noi realități geopolitice, România are nevoie de o strategie națională care să depășească ciclurile electorale și interesele de partid.
Trebuie să reconstruim industria românească.
Trebuie să susținem capitalul românesc.
Trebuie să valorificăm resursele naturale în beneficiul cetățenilor români.
Trebuie să investim în agricultură, energie, cercetare și infrastructură.
Trebuie să transformăm poziția geografică a României într-un avantaj strategic și economic.
Nu putem continua să asistăm pasiv la schimbarea lumii.
Pentru că lumea nu îi așteaptă pe cei nepregătiți.
În noua competiție globală, statele slabe nu vor conduce. Vor executa decizii luate de alții.
Închei cu cuvintele lui Mark Carney:
„Vechea ordine nu se va întoarce. Nostalgia nu este o strategie.”
Iar eu adaug atât:
România nu are nevoie de nostalgie. România are nevoie de putere. România are nevoie de competență. România are nevoie de o strategie națională.
În lumea care începe astăzi, statele nu vor mai fi împărțite între mari și mici. Vor fi împărțite între state pregătite și state nepregătite. Între state care își apără singure viitorul și state cărora viitorul le este decis de alții. România trebuie să fie una dintre puterile mijlocii capabile să-și apere interesele, nu una dintre țările obligate să execute deciziile altora.
Istoria nu îi va ierta pe cei care au văzut schimbarea lumii, dar au ales să nu pregătească România pentru ea”.
