PSD și AUR au demis împreună Guvernul Bolojan (PNL-USR-UDMR), dar fostul membru al coaliției „pro-europene”, PSD, respinge formarea unui guvern cu echipa lui George Simion. La cinci luni de la declanșarea crizei guvernamentale, Sorin Grindeanu încă păstrează ambiguitatea, când este întrebat despre motivele refuzului.
PSD a intrat la guvernare în 2025, alături de PNL, USR și UDMR în cadrul coaliției „pro-europene”. Astfel, Grindeanu, Bolojan, Fritz și Hunor și-au dat mâna pentru programul de guvernare, ce a presupus inclusiv majorarea taxelor – criticată ulterior de PSD. În 2026, pe fondul unor tensiuni ale PSD cu restul partidelor din coaliție, pesediștii au decis ieșirea de la guvernare și demiterea Guvernului Bolojan.
PSD a transmis în repetate rânduri, atât înainte de semnarea moțiunii, cât și după demiterea efectivă a Cabinetului Bolojan, că își dorește refacerea coaliției, dar „nu cu Bolojan”, ori cu un apropiat al liderului PNL. Practic, PSD a mizat pe înscăunarea unui colaborator din PNL care să provină din tabăra dizidenților, un partener cu care PSD să se poată înțelege ca în vremurile recent apuse, „Ciucă/Ciolacu”.
Presiunea PSD pentru îndepărtarea lui Bolojan din fruntea PNL nu a reușit, iar „liberalii” au rămas parteneri de cursă lungă cu USR și UDMR.
Nicușor Dan a încercat refacerea coaliției, iar ruptura dintre PSD și PNL persistă. Ultima propunere de premier a PNL, Siegfried Mureșan, apropiat al lui Ilie Bolojan, este respinsă de PSD, care mizează pe faptul că europarlamentarul nu va aduna numărul necesar de voturi. Astfel, PSD se așteaptă ca un membru al partidului, cel mai probabil Sorin Grindeanu, să fie desemnat ca premier – cu șanse mai mari de a forma o majoritate, prin atragerea de voturi de la UDMR, minorități naționale și de la grupurile UPR și PACE.
Între timp, PNL și USR au început să amenințe cu alegerile anticipate, fiind conștiente că PSD are mai mari șanse de a-și impune un premier. În acest timp, PSD respinge categoric organizarea alegerilor anticipate. AUR a solicitat organizarea de alegeri încă din mai.
În aceste cinci luni, PNL și USR au îndemnat în repetate rânduri ca PSD să poarte negocieri cu AUR, pentru a forma un guvern. Însă, Grindeanu și alți oficiali din partid au refuzat această variantă.
Astfel, în Parlament, există trei mari „blocuri politice”: PNL-USR-UDMR, PSD (cu posibile voturi de la PACE, UPR și UDMR), AUR – care s-a arătat deschis a negocia și a vota o formulă de guvernare dacă va avea miniștri în Executiv și își va putea impune parțial programul de guvernare.
Practic, PSD nu poate înnoda nici relația cu foștii parteneri, nici cu cei alături de care a semnat moțiunea de cenzură. Totul, în contextul în care PSD menține „cordonul sanitar” european, stabilit de grupurile din Parlamentul European PPE (din care face parte PNL), Renew (din care face parte USR) și S&D (din care face parte PSD). La nivel european, grupul din care face parte AUR este ECR, care face opoziție.
O alianță a PSD cu AUR ar însemna „trădarea” cordonului sanitar european, care presupune izolarea politică a formațiunilor aflate în opoziție, care contestă politicile actualei puteri europene, în speță cea reprezentată de către Ursula von der Leyen.
S&D vs. ECR. Ideile pe care le susțin grupurile din Parlamentul European din care fac parte PSD și AUR
Diferențele dintre grupul S&D – Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților și grupul ECR – Conservatorii și Reformiștii Europeni reprezintă o confruntare între stânga progresistă pro-europeană și dreapta conservatoare suveranistă în Parlamentul European.
Din perspectiva viziunii asupra UE, S&D susține o integrare europeană mai profundă. S&D consideră că problemele globale pot fi rezolvate doar printr-o Europă unită, puternică și democratică, militând pentru extinderea competențelor instituțiilor de la Bruxelles. S&D este mai favorabilă ideii de federalism european. ECR se opune transformării UE într-un „superstat federal”. ECR promovează ideea unei uniuni de state naționale suverane care cooperează economic, cerând returnarea puterii de decizie către guvernele și parlamentele naționale.
În ceea ce privește aspectele economice și sociale, S&D pune justiția socială, combaterea inegalităților și protecția drepturilor lucrătorilor. Grupul din care face parte PSD pune accent pe reglementarea piețelor financiare, introducerea unui salariu minim european, taxarea echitabilă a marilor corporații și servicii publice (sănătate, educație) puternice. Pe scurt, social-democrație. De partea cealaltă, tabăra europeană din care face parte AUR se poziționează în spectrul conservatorismului fiscal și al liberalismului economic. ECR pune accent mai degrabă pe piața liberă, reducerea birocrației, dereglementare și susținerea IMM-urilor. Cei din ECR cred că prosperitatea vine din competitivitate economică, impozite reduse și limitarea intervenției statului în economie.
Pe palierul de mediu, S&D este un susținător ferm al Pactului Verde European (Green Deal) și al obiectivului de neutralitate climatică până în 2050. Grupul cere investiții masive în energie regenerabilă și măsuri ecologice corelate obligatoriu cu măsuri de sprijin social pentru persoanele afectate. ECR abordează politicile climatice cu reticență și pragmatism. Deși nu neagă problemele de mediu, ECR consideră că țintele Green Deal sunt prea agresive, afectează competitivitatea industriei europene, cresc prețurile la energie și distrug locuri de muncă. Ei cer o tranziție mult mai lentă.
Din perspectiva drepturilor și a valorilor sociale, este vorba despre progresism vs. conservatorism. Progresiștii de la S&D susțin diversitatea, egalitatea de gen și drepturile minorităților, inclusiv comunitatea LGBT. Ei militează pentru drepturi civile globale, drepturile reproductive ale femeilor și laicitatea statului. ECR apără valorile tradiționale, familia compusă din bărbat și femeie, identitatea creștină a Europei. De regulă, cei din ECR sunt sceptici sau opozanți categorici ai agendelor progresiste în materie de gen și societate, punând accent pe suveranitatea culturală a fiecărui stat.
În privința palierului migraționist, S&D abordează migrația dintr-o perspectivă umanitară, axată pe drepturile omului. Membrii grupului susțin mecanisme europene solidare de redistribuire a refugiaților între statele membre și căi legale și sigure de migrație. ECR cere controale stricte la frontierele externe ale UE și combaterea fermă a migrației ilegale. Ei prioritizează securitatea națională și consideră că decizia privind numărul și profilul imigranților acceptați trebuie să aparțină exclusiv statelor naționale.
