Amestec de haos și rafinament în cel mai mare oraș de la Marea Nordului. Metropola de două ori mai mare decât Londra sau Paris REPORTAJ

Cel mai mare port, cea mai mare zonă de agrement, cele mai mari depozite, cele mai renumite spectacole muzicale. Orice neamț din Hamburg îți va înșirui încă din start acest lanț de superlative.

Detaliat, ca mărime, Hamburg, este cel de-al doilea oraş din Germania, după Berlin. Are o populaţie de 1,8 milioane locuitori, cu mulți imigranți, comunități solide de turci, polonezi, afgani, iranieni şi sârbi. Ca suprafață, e un mastodont de 755 km², de două ori mai mare decât Londra sau Paris. Ca să vă dați seama de dimensiuni, orașul are vreo 200 de stații de S-Bahn și U-Bahn, trenurile care asigură transportul local și circulă impecabil la orice oră din zi sau din noapte, inclusiv către aeroportul international, unde se poate ajunge prin curse directe din România.

Un oraș plin de verdeață

„Orașul liber și hanseatic Hamburg” e și cel mai verde oraș din Germania, cu peste 14% din suprafață ocupată de spații verzi, parcuri și grădini. Mai mult de jumătate din zona metropolitană este plină de verdeață, lucru care se vede chiar din avion.

Hamburgul este numit şi „poarta către lume”, deoarece are cel de-al treilea port din Europa, după Rotterdam și Antwerp, care asigură cam 150.000 de locuri de muncă, cât are un oraș măricel din România.

În niciun alt oraș nu au fost construite atât de multe buncăre în timpul celui de-al Doilea Război Mondial ca în Hamburg, care era deja a doua metropolă ca mărime din Germania la acea vreme. Național-socialiștii au elaborat un program de urgență în 1940, pentru că Adolf Hitler a văzut o amenințare la adresa importantei industrii a submarinelor și a petrolului din Hamburg.

Așa se face că spre sfârșitul războiului, orașul hanseatic avea 1.051 de buncăre, care în timpul Războiului Rece, au continuat să fie folosite ca adăposturi. În prezent, în orașul hanseatic mai există aproximativ 650 de buncăre, dintre care 57 sunt buncăre înalte, fiind folosite în diferite scopuri.

Probabil cel mai cunoscut buncăr din Hamburg este cel situat pe Heiligengeistfeld, în St. Pauli, un fost turn antiaerian are 75m x 75 m suprafață și 39 de metri înălțime.

Un colos industrial

Acestea sunt informațiile oficiale. Neoficial, Hamburg e interesant, uriaș, destul de murdar și deloc ieftin. Mi se pare întruchiparea fidelă a panzerului, tip de tanc folosit de nemți în Al Doilea Război Mondial, care poate călca și înghiți orice. Un oraș rece, la propriu de la Marea Nordului, la figurat de la stilul de viață, cu o parte din farmecul burgurilor medievale nemțești, câteva biserici impresionante, o clădirea a Primăriei (Rathaus) remarcabilă, dar și cu multe cartiere muncitorești înțesate de blocuri mici din cărămidă maro închis, de unde provine forța de muncă care susține orașul.

Nu sunt mare fan Germania, dar apreciez rigurozitatea și civilizația nemților, care în 50 de ani au creat cea mai puternică economie a Europei. Hamburg este unul dintre orașele care sprijină puternic această economie, fiind un colos industrial înainte de a fi un must-see turistic.

Filarmonică de excepție

Totuși, e și o destinație care merită bifată – unii spun că e cel mai frumos oraș al Germaniei. Are un port și o faleză impresionante, cu o Filarmonică deosebită, construită pentru a face concurență celei din Sydney, chiar pe malul fluviului Elba, care e brăzdat zilnic de vapoare și vaporașe, unele de agrement altele comerciale.

În centrul metropolei sunt două lacuri, formate grație unui baraj al râului Alster, astfel că centrul istoric este străbătut de canale şi râuleţe, traversate de 2500 de poduri (mai multe ca la Veneţia sau Amesterdam). Frumos, chiar arată bine, cu lebede și rațe, pe care nu le mai vrea nimeni în farfurie!

Mi-a plăcut Hamburgul pentru că inspiră forță și personalitate – se învârt bani mulți aici – că e un oraș vibrant în care poți mânca un brezel delicios, cu o bere bună în față, un oraș în care nu te plictisești trei zile și cam atât.

St. Pauli, kilometrul zero al desfrâului

Nu mi-a plăcut mizeria excesivă din unele locuri, faptul că se bea foarte mult, exagerat de mult, nu am văzut nicăieri atât de mulți oameni mergând cu sticla în mână pe stradă – nu mi-au plăcut nici prețurile mari la haine și suvenire, cerșetoreala de pe străzi și nici puzderia de imigranți orientali, care au adus cu ei haos și gălăgie. Germania de acum nu mai seamănă cu cea a anilor 1990-2000, când străzile erau de atât de curate și îngrijite încât puteai crede că ai ajuns în farmacie.

Nu mi-a plăcut nici celebrul cartier St. Pauli, kilometrul zero al desfrâului celor slabi de înger, căzuți ușor în păcatul alcoolului, drogurilor și prostituției. O aglomerație și o atmosferă insalubră cu priviri tulburi de băutură și substanțe interzise căutând forme apetisante la niște dudui semi – dezbrăcate lipsite de cel mai elementar farmec. Dar fiecare cu gusturile lui.

Și încă ceva, ca o impresie de final: cum nemții n-au niciun gând să conducă Europa ori lumea, s-au vaccinat ca fraierii în procent de aproape 80%. Ba mai mult, ce să vezi, au revenit și la viață, se duc la spectacole, pe stadioane, în baruri, cluburi, restaurante, umblă pe străzi fără mască, se îmbrățișează cu rude și prieteni și simt că trăiesc! Vai de capul lor! Nici nu bănuiesc ce îi așteaptă!

SURSA