Rusia organizează, între 18 și 20 septembrie, alegeri pentru Duma de Stat, primul scrutin parlamentar de la declanșarea invaziei pe scară largă asupra Ucrainei. Cei 450 de deputați vor fi aleși printr-un sistem mixt, însă competiția electorală este marcată de continuitate: peste 70% dintre actualii parlamentari candidează pentru un nou mandat, iar autoritățile sunt acuzate că au eliminat spațiul pentru o competiție politică reală.
Procesul electoral este contestat de critici drept unul lipsit de o competiție politică reală. Campania electorală a oferit indicii despre modul în care sistemul politic rus gestionează tensiunile sociale, războiul din Ucraina și perspectiva unei noi mobilizări.
Iată trei concluzii care pot fi desprinse din analiza campaniei electorale din Rusia.
1. Sistemul politic a devenit mai puțin tolerant față de competiție și critica războiului
Campania pentru Duma de Stat din 2026 sugerează o reducere suplimentară a spațiului pentru dezbatere politică și competiție electorală.
În loc să recurgă la mecanisme tradiționale de gestionare a competiției, inclusiv participarea unor formațiuni de opoziție tolerate de sistem, autoritățile par să se bazeze tot mai mult pe restricții și control administrativ.
Unul dintre cele mai sensibile subiecte este războiul din Ucraina. Potrivit lui Aleksandru Șulga, doctor în științe sociologice, director al Institutului de Conflictologie și Analiză din Rusia, conflictul a redevenit una dintre principalele preocupări ale populației ruse. Singura formațiune politică ce a inclus explicit o agendă anti-război în programul său a fost exclusă de la competiția electorală la nivel federal, în timp ce mai mulți candidați ai săi din circumscripțiile uninominale au fost eliminați din cursă.
La nivel regional, listele partidului au rămas admise într-un singur scrutin regional.
Această situație apare într-un moment în care autoritățile ruse își intensifică pregătirile administrative pentru o eventuală nouă mobilizare.
Potrivit analistului, Moscova dispune acum de mecanisme mai dezvoltate pentru evidența persoanelor eligibile pentru serviciul militar și pentru monitorizarea domiciliului și a situației profesionale a acestora. În procesul de recrutare sunt implicate inclusiv companii, instituții de învățământ superior și agenții de recrutare.
În același timp, sistemul de recrutare pe bază de contract pare să întâmpine dificultăți în a asigura efectivele necesare continuării războiului. Autoritățile au apelat în ultimii ani la stimulente financiare, recrutarea persoanelor condamnate, presiuni asupra unor categorii de recruți și rezerviști și atragerea unor cetățeni străini.
Autorul analizei susține în The Moscocow Times că toate aceste mecanisme nu au fost suficiente pentru a răspunde obiectivelor militare ale Kremlinului.
Un aspect important îl reprezintă însă atitudinea populației față de o eventuală mobilizare. Potrivit datelor citate în analiză, aproximativ trei sferturi dintre ruși se opun mobilizării forțate.
Proporția celor care susțin o astfel de măsură ar fi scăzut de la 24% la începutul lui 2023 la aproximativ 11% în 2026. Datele indică, de asemenea, o reducere a diferențelor dintre grupele de vârstă: majoritatea respondenților din toate categoriile de vârstă se opun unei noi mobilizări.
2. Critica problemelor economice, la fel de sensibilă ca mesajele anti-război
A doua concluzie este că restricțiile politice nu s-au limitat la discursul privind războiul, ci au afectat și dezbaterea asupra problemelor economice și sociale.
Potrivit analizei, dificultățile economice și financiare reprezintă unele dintre principalele preocupări ale populației, după război. Inflația, veniturile și situația financiară a gospodăriilor sunt subiecte cu care alegătorii se confruntă direct.
Într-un sistem cu o competiție politică mai deschisă, asemenea probleme ar putea deveni teme centrale ale campaniilor electorale și ar putea fi folosite de partidele de opoziție pentru a contesta politica guvernului.
Autorul analizei consideră că tocmai această legătură explică sensibilitatea autorităților față de criticile economice: o discuție despre dificultățile financiare poate conduce rapid la întrebări despre cauzele lor și, în cele din urmă, la politica Kremlinului și la războiul din Ucraina.
În acest context, partidul Rusia Unită, formațiunea dominantă în Parlament, se confruntă cu problema menținerii sprijinului electoral într-un moment în care nemulțumirile economice sunt mai vizibile.
Potrivit analistului, autoritățile urmăresc să păstreze controlul asupra Dumei de Stat fără a recurge neapărat la o falsificare electorală atât de evidentă încât să genereze costuri politice suplimentare.
3. Vladimir Putin își leagă tot mai mult imaginea politică de Rusia Unită
A treia concluzie privește relația dintre președintele Vladimir Putin și partidul Rusia Unită.
În timpul actualei campanii, Putin s-a implicat activ în promovarea formațiunii, participând la evenimente și efectuând vizite în mai multe regiuni ale țării.
Strategia urmărește transferarea unei părți din nivelul de sprijin de care se bucură președintele către partidul aflat la putere.
Sondajele bazate pe întrebări directe privind încrederea în Putin pot susține această strategie. Autorul analizei avertizează însă că nivelul real al sprijinului ar putea fi mai redus decât indică măsurătorile oficiale sau răspunsurile la întrebările închise din sondaje.
Există, în același timp, un risc politic mai important.
Dacă scrutinul este perceput de populație ca un referendum implicit asupra continuării războiului și, prin extensie, asupra unei eventuale noi mobilizări, Putin își poate asuma o asociere mai directă între propria imagine politică și aceste politici.
Pentru Kremlin, aceasta ar putea deveni o problemă într-un moment în care opoziția față de o nouă mobilizare pare să fi crescut în rândul populației.
Sondaje realizate de institute apropiate puterii arată un scor mai bun pentru Rusia Unită față de 2021 – între 47 și 53% din voturi, potrivit estimărilor, într-un context de război, represiune intensificată și dificultăți economice, ceea ce, potrivit publicației Faridaily, ar demonstra „controlul deplin” exercitat asupra votului în Rusia.
În lipsa unor alternative reale, o parte a alegătorilor s-a orientat spre partidul Oamenii Noi – un proiect al Kremlinului, destinat electoratului liberal, care își construiește o imagine de „luptător împotriva interdicțiilor”, fără însă a depăși limitele impuse de putere în privința unor subiecte esențiale, precum susținerea războiului. Potrivit sondajelor VȚIOM, Oamenii Noi s-ar putea lupta cu LDPR pentru locul al treilea în alegeri.
Opoziția rusă a propus mai multe strategii de vot „de protest”: anularea buletinului de vot pentru lista de partid (varianta susținută de Iabloko), votarea oricărui alt partid în afară de Rusia Unită (propunerea lui Maxim Katz și a Iuliei Navalnaia), prezentarea la secțiile de votare exact la ora prânzului, ca formă simbolică de protest (ideea lui Ilia Iașin), sau chiar boicotarea completă a scrutinului, variantă susținută, printre alții, de fostul mare maestru de șah Garry Kasparov, care a declarat: „A îndemna la participarea la aceste ”alegeri” sau a merge tu însuți la vot înseamnă a participa voluntar la un spectacol politic.”
