Adrian Cioroianu: E normal ca Ucraina să nu cedeze. Dacă dai cuiva de bună voie paltonul, s-ar putea să vrea și maioul

Durata războiului din Ucraina nu o poate anticipa nimeni, însă un lucru e cert de pe acum: iarna următoare va fi un test important pentru Europa, arată istoricul Adrian Cioroianu.

Adrian Cioroianu vorbește de asemănările și diferențele față de războaiele din trecut FOTO Arhivă

Adrian Cioroianu, istoric, fost ministru de Externe și
actual manager al Bibliotecii Naționale a României, a vorbit într-un interviu
pentru „Weekend Adevărul“ despre războiul din Ucraina, efectele acestuia la
scară europeană, dar și despre aspectele care ne duc cu gândul la alte momente
din istoria recentă, când un conflict desfășurat într-o singură țară a fost
doar preludiul pentru un război la scară planetară.

„Weekend Adevărul“: Avem deja șase luni de
război. Poate nouă ni se par multe, dar sunt războaie purtate, uneori cu pauze,
decenii. La ce perioadă să ne așteptăm pentru conflictul din Ucraina?

Adrian Cioroianu: Nimeni nu știe.
S-a prelungit mai mult de cât se aștepta oricine, de cât se așteptau Rusia sau
serviciile secrete. Inclusiv ele nu se așteptau la o asemenea perioadă. Însă
nici nu se putea încheia așa repede, dată fiind gravitatea diferendului. Două
săbii nu încap în aceeași teacă. Observăm că există o incapacitatea a ONU sau a
oricărui arbitru de a se interpune, pentru a încerca să conducă negocierile. Eu
cred că ar trebui să ne mai așteptăm la o perioadă. Cât anume? Nimeni nu știe.

Ne putem gândi la Ucraina ca la un război
singular sau să ne așteptăm la tensiuni care pot escalada și în alte părți?
Privim acum spre Taiwan, dar sunt și alte regiuni cu conflicte înghețate?

Aș spune că nu se văd semnele unei agresivități
chinezești. Mai multe țări pot vedea ce s-a întâmplat în Ucraina și își fac
calculele mult mai atent. Și China a studiat ultimele luni de conflict și și-a
dat seama unde poate duce o escaladare. Iar în alte zone poate există tensiuni,
dar nu există acest pericol al ajungerii la un război.

Cu ochii pe propagandă și populism

În perioada interbelică au fost momente de
conflicte europene care au jucat rol de experimentare a noi arme, a noi tehnici?
Și mă gândesc la Războiul Civil spaniol (n.r. – 1936-1939, între tabăra
monarhistă și cea republicană, de partea ambelor implicându-se forțe europene).
Poate juca un asemenea rol conflictul din Ucraina?

Este o pornire firească pentru noi să comparăm cu ceea
ce cunoaștem, cu ceea ce au citit. Recursul la istorie e unul firesc. Și eu am
fost la început de părere că sunt unele asemănări cu Războiul Civil spaniol:
tactici noi, testare de armament, spionaj. Iar în Spania au testat atât Rusia
stalinistă, cât și Germania nazistă (n.r. – în timp ce democrațiile de atunci
nu s-au implicat). Alții s-au referit la 1938, la cedările francezilor și
englezilor în fața revizionismului german, când am văzut un altfel de
comportament. Istoria nu se repetă. Sunt similitudini, la fel cum există și
diferențe. Fiecare epocă are propriile tendințe. Iar din ceea ce putem și noi
să vedem, războiul ține de viitor. Avem conflicte hibride în prezent. Sunt alte
feluri de a purta războiul și alte feluri de a ajuta. Țările se implică prin
sprijinirea Ucrainei sub diverse forme.

Adrian Cioroianu, fost ministru de externe al României

Istoricul Adrian Cioroianu, la unul din interviurile Adevărul FOTO Arhivă

De exemplu, Olanda în aceste zile va da
publicității raportul despre avionul lovit pe teritoriul Ucrainei de forțele
separatiste proruse (n.r. – e vorba de zborul MH17, cu 298 de persoane la bord,
care în 2014 fost doborât în timp ce survola Ucraina, toți pasagerii
pierzându-și viața). Ideea de război s-a modificat substanțial. Dar trebuie să
ne obișnuim că fiecare epocă are particularitățile ei și totul are un alt ritm.

Vor fi influențate următoarele rânduri de
alegeri din Europa de efectele conflagrației? Mai există pericolul unei
ascensiuni a mișcărilor radicale, fie de stânga sau de dreapta? Nu putem să nu
ne uităm la Franța, unde cele două extreme au avut un rezultat foarte bun la
ultimele alegeri.

Criza aceasta va accentua tendința de schimbare a
atitudinilor. Iar întotdeauna când sunt ape tulburi, unele mișcări profită de
pe urma derutei care are loc la nivel social, la nivel de informații care
circulă în spațiul public. Avem până la urmă și un război al propagandei de
care nu trebuie să uităm și care este purtat, mai ales în contextul
internațional în care ne aflăm. Așa că nu ar trebui să ni se pară o surpriză
dacă la nivelul unor societăți, unde prind mai bine mesajele radicale sau
populiste, o să avem partide considerate populiste sau extremiste care vor avea
rezultate bune sau în creștere.

Iarna următoare, „un test important pentru Europa“

Observăm peste tot scumpiri în lanțurile
de producție: alimente, dar mai ales energie și gaze naturale. Va fi un test pentru
întreaga Europă iarna 2022-2023?

Va fi un test important iarna următoare pentru
întreaga Europă. Noi avem nevoie de gaz rusesc, dar și Rusia are nevoie de
clienți, pentru că și ei au nevoie de o piață. Câștigă cel care are punctul de
reziliență cel mai bun. Va fi un moment dificil, fiind influențat de mai mulți
factori. Până atunci o să mai treacă niște luni. Depinde și de starea vremii.
Poate nu o să avem o iarnă geroasă și nevoia de gaze naturale nu va fi așa de
mare. Și vom vedea și solidaritatea oamenilor, care e pusă la încercare.

După iarna 2022-2023 ar putea reevalua
europenii relația cu Ucraina? Adică să spună: hai să cedeze Ucraina, că am
ajuns să suferim toți, de la creșteri la prețurile la gaze la efectele din industria
alimentară?

E mai greu să stabilești o solidaritate la nivel
european, pentru că sunt state diferite, cu abordări diferite, cu dependențe
diferite. Și vor fi poziționări și discursuri diferite, care țin cont de
fiecare stat, pentru că decidenții au și ei o agendă de care trebuie să țină
cont, plus problemele specifice.

Nu există pericolul ca oamenii să se
gândească mai întâi la ei, apoi la Ucraina
? Cum spune zicala: „E mai aproape maioul decât paltonul?

Problema e că dacă dai cuiva de bună voie paltonul,
s-ar putea să vrea și maioul. Aceste teritorii trebuie cedate greu. Agresiunea
are un preț care trebuie plătit și nu trebuie ca statele să încurajeze
repetarea ei. E normal ca Ucraina să nu cedeze. Cu toate că eu presimt că vor
fi oameni care vor presa fie o linie fermă, fie o deschidere mai mare la
negocieri.

Drumul spre eșec al Rusiei?

Va continua Rusia tendința expansionistă,
pentru că am văzut că de curând au anunțat că sunt gata să livreze arme și
muniție către țări din Africa sau America de Sud, pentru diferite mișcări sau
state?

Nu ne arată o încurajare a expansionismului rusesc. Au
probleme cu vecinătatea proximă în momentul de față, așa că nu știu cât se
gândesc, cu adevărat, la alte fronturi pe care să le deschidă. Ideea că ar
putea merge mai departe, spre Republica Moldova sau țările baltice, ar fi, din
punctul meu de vedere, doar o situație disperată, în care și-ar da seama că
pierd foarte mult. În rest, nu văd să avanseze în alte părți militar. Pe de
altă parte, înarmarea face parte dintr-o retorică a Războiului Rece.

Surprinzătoarea e maniera făcută acum, prin anunțuri publice sau informații
lăsate să apară. Pentru că deja știam că Rusia a încurajat anumite regimuri sau
mișcări politice. Că tot am făcut de la început recursul la istorie, ceea ce observăm
este un discurs de anii ’50
sau ’60. Și știm cum maniera și escaladarea situației în deceniile următoare nu
au dus la nimic bun pentru Uniunea Sovietică.

SURSA