România se află printre primele țări din Europa, când vine vorba despre prețurile energiei. Expertul în energie Dumitru Chisăliță, de la Asociația Inteligentă (AEI), a oferit mai multe informații pe marginea acestui subiect pentru Ziare.com.
Potrivit analistului, România se află în top 10 state dintre cele 27 ale UE, când vine vorba despre prețurile pe care trebuie să le plătească cetățenii, atunci când vin facturile.
„Prețul pentru consumatorul final în semestrul 1 din 2026, cu toate taxele pe care le avem în momentul de față, din estimările noastre – pentru că nu există prețuri finale – ne plasează undeva în top 10. Nu suntem în top 3 sau top 5, dar în top 10 ne găsim.
Sunt niște estimări, influențate de prețul efectiv al energiei vândute pe termen lung, de prețul energiei vândute pe termen scurt (fie, PZU, fie intraday), dar și de tarifele de transport-distribuție, respectiv de taxele vizibile sau invizibile care sunt în fiecare stat, plus cursul valutar. Pentru a identifica aceste cauze, trebuie să vedem multitudinea tabloului respectiv”, a explicat Dumitru Chisăliță, pentru Ziare.com.
Cauza numărul 1: „Am echivalat MW/h securitar cu MW/h variat, în sensul că am spus că scoatem o centrală pe gaze, veche, pentru a pune în loc o capacitate variabilă, pe fotovoltaic sau eolian”
Cum s-a ajuns în această situație? România a luat decizii strategice profund greșite, remarcă Dumitru Chisăliță. În primul rând, decidenții au crezut că 1 MW de energie produsă de eoliene e la fel de eficientă precum cea produsă pe gaz.
„Avem mai multe studii pe care le-am făcut în ultimele patru-cinci luni în care am identificat cauzele care ne poziționează așa cum suntem în momentul de față. Sunt zece cauze importante. În primul rând, cea mai mare problemă a faptului că avem aceste prețuri mari la energie se datorează sistemului pe care îl avem în momentul de față. Avem un sistem construit în ultimii 17-18 ani, în care nu am ținut seama de modul în care a fost proiectat și gândit sistemul energetic în 1955. Adică, noi pur și simplu am echivalat MW/h securitar cu MW/h variat, în sensul că am spus că scoatem o centrală pe gaz, veche, pentru a pune în loc o capacitate variabilă, pe fotovoltaic sau eolian. Da, pe hârtie arată foarte bine. Înlocuim 1 MW tot cu 1 MW. Dar pe gaz era 1 MW cert. Atunci când aveam nevoie de el, îl aveam. Însă MW pe eolian sau fotovoltaic depinde de soare, vânt. Ce a determinat această abordare greșită sistemică?
Păi a determinat situația paradoxală în care noi avem o capacitate, să spunem, relativ constantă. Adică avem aceeași capacitate care o aveam și acum 20 de ani, chiar un pic mai mare decât atunci din punct de vedere al proiectării. Doar că dacă pe acea capacitate te puteai baza aproape în orice condiții, în orice moment, în orice situație, acum ai o jumătate din această capacitate, pe care nu te mai poți baza oricând, oriunde. Asta a dat o falsă imagine că noi stăm bine. Stăm bine, foarte bine, dacă toate sursele funcționează, să spunem, în limite normale ale vremii. Adică bate vântul, este soare. Cum se schimbă acest element? Cum intrăm în situație de criză? Noi dacă ne uităm în urmă, observăm că, să spunem, din 200 de zile ale acestui an, probabil că mai mult de jumătate am fost în criză. Când am fost în criză? Seara sau dimineața. Pentru că atunci n-am avut energie”, a declarat oficialul AEI.
Pentru că România a fost nevoită să importe tot mai mult în 2026, prețurile au tot crescut.
„N-am avut energie, ne-am dus și am cumpărat. De unde am cumpărat? Din import. La ce preț? La prețul pe care l-am găsit. Pentru că nu doar noi, de multe ori, eram în situația asta. Atunci când cererea este foarte mare și oferta foarte mică, prețul este foarte mare. Și atunci, un element primordial este cauza în totalitate, nu prețul. PZU este efectul, cauza este modul în care am gândit într-un mod absolut netehnic, nefezabil, nefinanciar, neștiințific problema”, a comentat Chisăliță.
Cauza numărul 2: „Fiscalitatea la vedere și fiscalitatea care nu este la vedere. Fiscalitatea depășește 60% din prețul final”
Cea de-a doua cauză ce întreține prețurile mari la energie se referă la „birurile” impuse de guvern. Taxarea directă și taxarea ascunsă a statului face ca povara să ajungă tot la consumatorul final, avertizează Chisăliță.
„O a doua cauză importantă pe care aș putea să o iau în considerare este fiscalitatea. Fiscalitatea la vedere și fiscalitatea care nu este la vedere. Adică un MW/h de energie electrică are undeva la vreo 28% taxe, accize, diverse alte elemente impuse de stat, certificate verzi, taxe de cogenerare etc.
Dar în spate mai există încă o serie de taxe care nu sunt vizibile, adică impozit pe profit, impozit pe dividende, taxă de stâlp, taxă pe MW, taxă pe supracapacitate, taxă, taxă, taxă, care fac ca fiscalitatea la vedere și fiscalitatea care nu este la vedere în România să depășească 60%. Deci e o altă problemă foarte importantă pe care noi o avem, pentru că această fiscalitate într-un final se plătește exclusiv de consumatorul final, deci de populație”, a menționat Dumitru Chisăliță.
Cauza numărul 3: „Suntem campioni în ceea ce privește tarifele de transport și de distribuție”
„A treia problemă foarte importantă pe care trebuie să o luăm în considerare în toată această construcție o reprezintă tarifele. Noi suntem campioni în ceea ce privește tarifele de transport și de distribuție. Raportat la kilometru de rețea, respectiv raportat la numărul de consumatori. Adică dacă luăm din toată lumea europeană, avem cele mai mari tarife raportate la aceste două lucruri. Sunt unii care au un tarif mai mare decât noi, dar raportat la mult mai mulți clienți și respectiv la kilometri mult mai lungi. Dar pe același număr de kilometri și același număr de consumatori avem cele mai mari tarife.
Aceste tarife înseamnă că trebuie să fie suportate de consumatorul final la un nivel mai mare decât suportă efectiv un norvegian sau un danez, în țara lui, de exemplu. Sunt principalele trei cauze. Sunt trei elemente de bază. Pe lângă aceste trei elemente mai sunt încă șapte elemente, pe care le-am dezvoltat, în cadrul unei analize a AEI”, a punctat Chisăliță.
Prețuri mai mici la facturi cu 23-47% „dacă ceea ce am spus noi s-ar optimiza”
Dacă Executivul ar implementa soluțiile propuse de specialiștii în energie, românii ar putea plăti cu aproape 50% mai puțin pentru energie, consideră Dumitru Chisăliță.
„Dacă ceea ce am spus noi s-ar optimiza – pentru că de eliminat nu poți, există posibilitatea să se reducă factura între 23 și 47% la energie electrică”, a mai explicat analistul.
Harta prețurilor la energie în Europa
Platforma Energyprices.eu oferă monitorizarea în timp real, oră de oră, a prețurilor spot ale energiei electrice (Piața pentru Ziua Următoare – PZU) din majoritatea țărilor europene. Site-ul este utilizat pentru a urmări evoluția pieței angro și oferă date istorice pe ultimele 30 de zile, hărți interactive și statistici comparative între regiuni.
Potrivit platformei, cele mai mari prețuri la energie sunt în Italia. Prețurile medii sunt de 0,217 euro/kWh, raportate la kWh, în regiunea Calabria. În mare parte a țării, valorile sunt de 0,222 euro, iar cele mai mari sunt înregistrate în Sicilia, de 0,272 euro.
Topul țărilor cu cea mai scumpă energie este urmat de Ungaria, cu 0,189 euro, aproape la egalitate cu Elveția, care raportează 0,188 euro. Urmează România, cu un preț mediu de 0,183 euro. Practic, țara noastră este pe locul patru în Europa din punctul de vedere al prețurilor energiei – PZU.
După România urmează: Grecia – 0,181 euro, Bulgaria – 0,177 euro, Olanda – 0,165 euro, Belgia – 0,163 euro, Austria – 0,161 euro, Croația – 0,156 euro, Slovenia și Serbia – 0,148 euro, Franța – 0,142 euro, Spania și Portugalia – 0,139 euro, Slovacia – 0,133 euro, Germania și Luxemburg – 0,130 euro, Cehia – 0,109 euro, Polonia – 0,100 euro.
„Acestea sunt prețurile tranzacționate la poarta producătorului. Atenție, sunt prețuri, nu tarife. Apoi, aceste prețuri sunt adăugate la tariful de transport, de distribuție și toate costurile stabilite de ANRE.
Nu influențează foarte mult factura pe care o primește consumatorul casnic, de exemplu pentru septembrie 2026. Consumatorul casnic nu va plăti un preț care va fi influențat de acest PZU, dar pe termen lung, furnizorii înregistrează aceste costuri. Asta înseamnă că față de prognoza pe care o aveau, consumul mai mare cu 10% este cumpărat cu prețul de astăzi, acel PZU în MW. Nu este facturat imediat consumatorului casnic, dar acesta se înregistrează cu acest cost. Îl contabilizează și când face o ofertă viitoare pentru următorul an gazier, ține cont de aceste costuri. Asta înseamnă că populația nu plătește în septembrie 2026 acest preț, dar cu siguranță toate aceste costuri, din toate zilele, când există prețuri mai mari sau mai mici, sunt contabilizate de furnizori și practic, sunt introduse în recuperarea costurilor din prețurile viitoare”, a declarat Dumitru Chisăliță.
