Home Știri2 august: Marele actor Marcel Iureș împlinește vârsta de 72 de ani
2 august: Marele actor Marcel Iureș împlinește vârsta de 72 de ani

2 august: Marele actor Marcel Iureș împlinește vârsta de 72 de ani

Marcel Iureș, desemnat de două ori drept cel mai bun actor de teatru din România, împlinește vârsta de 72 de ani. În urmă cu exact un secol, ziua de 2 august a marcat moartea celui de-al 29-lea președinte american, Warren Harding.

Marcel Iureș FOTO Tiff

1788: A murit Thomas Gainsborough, pictor

S-a născut pe 14 mai 1727 la Sudbury, în Soffolk. S-a mutat la
Londra, după 1740, studiind împreună cu gravorul francez Hubert
Francois Gravelot.

S-a reîntors la Sudbury, în 1748. În 1752 a pictat o serie de
portrete la Ipswitch. Opera sa conţine lucrări ce reprezintă
profiluri şi portrete, dar şi portrete de grup în cadrul unor
peisaje. Primele sale opere din Suffolk, unde a pictat „Mr. şi
Mrs. Robert Andrews”, au reminiscenţe din picturile lui Salomon
van Ruysdael. Treptat, a părăsit observaţia directă a naturii şi
a pictat figuri pe fonduri teatrale de perdele drapate. A realizat
multe peisaje, mare parte din ele doar în creion, cărbune sau

cretă. Cei care îi cumpărau lucrările erau negustorii din oraş
şi din târgurile apropiate.

În 1768, a fost
membru fondator al Academiei Regale, iar, în 1774, s-a mutat defi
nitiv la Londra, potrivit www.nationalgallery.org.uk. A fost un mare
maestru al rococo-ului în Anglia. A devenit pictorul preferat al
familiei regale în condiţiile în care pictorul Joshua Reynolds,
cel mai mare portretist al secolului al XVIII-lea, era principalul
pictor al regelui.

A murit în 1788. Lucrările sale sunt considerate
ca fiind cele mai lirice dintre lucrările engleze ale genului, din
perioada respectivă. Uşurinţa tuşei şi farmecul culorii sale îi
făceau atrăgătoare până şi portretele cele mai banale, iar
celor mai bune le dădeau o iradiere, un fel de bucurie a vieţii.
Urmaşul lui Thomas

Gainsborough, în interpretarea lirică a naturii, a fost John
Constable.

1873: Andrew Smith Hallidie inventează prima telecabină

Inventorul britanic Andrew Smith Hallidie, stabilit în SUA în 1852,
a revoluţionat mijloacele de transport în comun în San Francisco,
testând cu succes cabina de funicular, care a fost primul sistem
practic de telecabină din lume.

Construcţia căii ferate Clay Street Hill a început în mai 1873,
iar franciza oraşului a cerut ca operaţiunile să înceapă până
la 1 august. Hallidie a susţinut întotdeauna că au testat prima
cabină în primele ore ale dimineţii zilei de 1 august, dar nu s-a
întâmplat aşa, pentru că linia de rulare nu a fost gata la timp.
Testul din întunericul dinaintea zorilor zilei de 2 august a fost o
soluţie practică a problemei.

Deşi relatările din ziarele
contemporane vorbeau despre testarea din 2 august, în versiunea lui
Hallidie 1 august a prevalat, iar adevărul nu a fost cunoscut decât
un secol mai târziu, potrivit www.cablecarmuseum.org/archive.
Această soluţie a fost propusă pentru a uşura transportul în
zona deluroasă din San Francisco. El a adus contribuţii importante
la realizarea sistemului cablurilor, scripeţilor, traseului şi
asupra dispozitivului de prindere pentru a face posibilă
funcţionarea.

Prima ocupaţie a lui Hallidie a fost cea de miner, realizând astfel
difi cultatea trasportului în pantă, când, în 1869, o pereche de
cai încercând să transporte o greutate pe o pantă a oraşului a

alunecat şi întreaga încărcătură s-a răsturnat, potrivit
www.todayinsci.com.

Invenţia lui Hallidie s-a bucurat de un mare succes, prin folosirea
sistemului inovator de cabluri

pentru a acţiona vagonetele cu minereuri contribuind astfel la efi
cientizarea transportului

minereului. Linia Clay Street Hill a intrat în serviciul public la 1
septembrie 1873.

1893: S-a născut Alfred Alessandrescu, compozitor, pianist şi
dirijor

S-a născut pe 18 februarie 1959, la Bucureşti. A studiat la
Conservatorul Bucureşti (1903-1911), la

„Schola Cantorum” din Paris (1913-1914, 1923-1924), urmând în
paralel Facultatea de Drept din Paris (1913-1914), după cum indică
volumul „Muzicieni români. Compozitori şi muzicologi”, autor
Viorel Cosma (Ed. Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti,
1970).

A fost pianist de muzică de cameră, dirijor al Operei Române din
Bucureşti, dirijor, apoi subdirector al Filarmonicii din Bucureşti,
director artistic al Orchestrei Simfonice Radio-Bucureşti
(1933-1959), director muzical al Radiodifuziunii Române. A fost, de
asemenea, profesor de teorie-solfegii şi de armonie-contrapunct la
Conservatorul Bucureşti.

În 1911 a obţinut Premiul de compoziţie al revistei „Muzica”
din Paris, apoi Premiul II onorific (1913) şi Premiul I de
compoziţie „George Enescu” (1916). Ulterior, a primit
distincţiile de Cavaler al Legiunii de Onoare Franceze (1930),
„Maestru Emerit al Artei” (1954). A compus: muzică simfonică
(„Amurg de toamnă”, 1910; „Fantezie română”, 1913;
„Acteon”, 1915); muzică de cameră („Vals lent”, 1910;
„Adagio pentru 2 viori şi pian”, 1916); muzică vocală
(„Sagesse”, 1910„Aube”, 1915; „Berceuse”, 1917);
orchestraţii şi transcripţii (lucrări de Bach, Brahms,
Ceaikovski, Rossini, Verdi, Iacob Mureşianu, L. Profeta, A. Vieru). 

1923: A murit Warren Gameliel Harding, preşedinte al Statelor
Unite

Warren Gameliel Harding, al 29-lea preşedinte al Statelor Unite. S-a
născut lângă Marion, Ohio, în 2 noiembrie 1865.

warren g harding 36 jpg jpeg

A fost
administrator al Bisericii Baptiste Trinitate; publicist infl uent,
înzestrat cu impresionante calităţi oratorice, înainte de a intra
în politică, prima dată ca senator al statului Ohio (1899-1903),
iar mai apoi ca viceguvernator, de asemenea, al statului Ohio
(1903-1905), potrivit www.whitehouse.gov.

Desemnat drept candidat la Casa Albă de Convenţia Republicană, în
1920, a câştigat alegerile prezidenţiale cu un rezultat fără
precedent, obţinând 60% din opţiunile electoratului. Warren
Harding a promovat întoarcerea la izolaţionism a Statelor Unite,
iar pe plan intern a impus o politică de restricţie a imigraţiei,
în 1921. Cel mai important eveniment de politică externă al
administraţiei

sale a fost constituit de conferinţa de la Washington (noiembrie
1921-februarie 1922), care a oferit o poziţie solidă a Statelor
Unite pe plan mondial.

Ultimele luni ale vieţii sale au fost caracterizate de scandaluri
privind o serie de acte de corupţie

săvârşite de persoane din anturajul administraţiei sale, fapte
care l-au determinat să ordone declanşarea unei anchete împotriva
lor, deşi erau apropiaţi de-ai săi.

A murit la 2 august 1923, în urma unui infarct. A fost cel de-al
şaselea preşedinte

american care a decedat în decursul mandatului său prezidenţial.
La preşedinţia

SUA i-a urmat Calvin Coolidge.

1948: S-a născut Cornel Dinu, fost fotbalist şi antrenor

S-a născut la Târgoviște. A început să joace la echipa din
orașul natal, Metalul Târgoviște. La seniori a jucat numai pentru
Dinamo București, având 454 de meciuri în Liga 1 și 53 de goluri
marcate.

FOTO Mediafax

FOTO Mediafax

Cel căruia i se spune „Procurorul”, în semn de
apreciere pentru justețea opiniilor sale, a fost mulți ani
căpitanul echipei naționale, pentru care a jucat de 75 de ori și a
marcat 7 goluri.

A fost titular în echipa României la Campionatul
Mondial de Fotbal 1970. „Procurorul” (cum este poreclit) a mai
deținut și funcția de secretar de stat în Ministerul Sporturilor
imediat după revoluția din 1989, respectiv între anii 1990-1992.
Cornel Dinu a câștigat de trei ori titlul de „fotbalistul anului”
în ancheta ziarului Gazeta Sporturilor, în anii 1970, 1972 și
1974. A debutat în Divizia A la 25 septembrie 1966 (în meciul
Dinamo – Steagul Roșu 0-1).

Ultimul meci l-a jucat la 18 iunie
1983.

1951: S-a născut Marcel Iureş, actor

S-a născut la Băilești, Dolj.  Absolvent al Institutului de Arta Teatrală și Cinematografică din Bucuresti, promoția 1978, Marcel Iureș a debutat pe scena teatrului Bulandra în piesa „Ferma”.

marcel iures jpg jpeg

Din 1978 până în 1981 a fost angajat al Teatrului Național Cluj, unde a jucat în piese precum „Afară în fața ușii” și „Perșii”. În paralel, Marcel a primit primul său rol de cinema, Franz Lizt, din filmul „Vis de ianuarie” (regia Nicolae Oprițescu), pottivit Cinemagia.

În anii ’80, Marcel a jucat atât la Bulandra cât și la Odeon iar dintre rolurile din această perioadă amintim trei dintre cei mai importanți eroi shakespearieni, Hamlet, Henric al IV-lea și Richard al III-lea. În paralel, actorul și-a continuat cariera cinematografică cu roluri în filmele „Artista, dolarii si ardelenii” și „Să mori rănit din dragoste de viață” (r. Mircea Veroiu), „Domnișoara Aurica” și „Cei care plătesc cu viața” (r. Șerban Marinescu), „Un bulgare de humă” (r. Nicolae Mărgineanu), „Balanța” și „O vară de neuitat” (r. Lucian Pintilie).

Cariera internațională a lui Marcel Iureș a început după turneul din 1994, susținut în Marea Britanie cu spectacolul „Richard al III-lea”, în regia lui Mihai Măniuțiu. După un mic rol în „Interviu cu un vampir” (r. Neil Jordan), alături de Tom Cruise și Brad Pitt, a urmat un rol episodic dar crucial pentru plotul filmului în „Misiune imposibilă” (r. Brian De Palma), tot cu Tom Cruise și trei roluri principale, în „Pacificatorul” (r. Mimi Leder), cu Geroge Clooney și Nicole Kidman, „Războiul lui Tom Hart” (r. Gregory Hoblit), cu Colin Farrell și Bruce Willis și „Layer Cake”(r. Matthew Vaughn), cu Daniel Craig. 

Din 1995, Marcel Iureș este președinte al Fundației Cultural Artistice Teatrul ACT, punând bazele celei de-a doua scene independente de teatru din România.

Marcel Iureș în piesa „Furtuna”, la Teatrul Național din Cluj

Marcel Iureș în piesa „Furtuna”, la Teatrul Național din Cluj

În stagiunea 1992-1993, Marcel Iureș a fost nominalizat la premiul UNITER pentru rolul principal din spectacolul „Richard III”; în 1998 și 2001 a primit premiul UNITER pentru cel mai bun actor pentru rolurile din „Richard al II-lea” și, respectiv, „Creatorul de teatru”; în 2003 a prmit premiul UNITER de excelență pentru fondarea Teatrului Act – catalizator al mișcării teatrale independente; în 2009 a primit premiul Festivalului de Dramaturgie Contemporană pentru cel mai bun rol masculin din spectacolul „Acasă la tata” de Mimi Brănescu.

Din 2004 este președintele Festivalului Internațional de Film Independent Anonimul.

Actorul este distins cu Ordinul Serviciu Credincios în grad de Mare
Cruce de către președintele României.

1988: Raymond Carver, scriitor și poet

S-a născut în Clatskanie, statul Oregon, dar şi-a petrecut
copilăria în statul Washington. Interesul lui pentru scris a
început din şcoală. În 1959, s-a mutat în California, unde s-a
dedicat scrisului. Şi-a continuat, de asemenea, studiile la
Universitatea de Stat Chico şi la Colegiul de Stat Humboldt,
primindu-şi diploma de licenţă în 1963.

A debutat ca scriitor a fost la revista literară „Toyon”, pentru
care a scris multe articole sub pseudonime. Prima sa nuvelă a fost
publicată în 1960, numită „The Furious Seasons”. Prima sa
colecţie de povestiri a fost „Will You Please Be Quiet, Please?”,
care a fost nominalizată la Premiul Naţional de Carte.

În 1979, a devenit membru de onoare al Şcolii Guggenheim şi a fost
de două ori recompensat cu Premiul special al Institutului Naţional
de Artă. La începutul anilor ’80, Carver a publicat în

importante reviste de specialitate, precum „Esquire” şi „The
New Yorker”.

În 1983, a primit prestigioasele premii literare „Mildred” şi
„Harold Strauss Living”. Lui

Raymond Carver i s-a plătit suma de 35.000 dolari pe an pentru
exclusivitatea scrierilor

sale în revista „Poetry”, care în 1985, l-a recompensat cu
Premiul „Levinson”. În 1988,

şi-a luat doctoratul în litere la Universitatea Hartford şi în
acelaşi an a primit Premiul

„Brandeis” pentru fi cţiune. Opera sa a fost tradusă în peste
20 de limbi.

2008: Radu Grigorovici, fizician, membru titular al Academiei
Române

S-a născut pe 20 noiembrie 1911, la Cernăuţi. Licenţiat în
chimie şi fizică la Universitatea Cernăuţi şi-a susţinut
doctoratul în ştiinţe fizice la Facultatea de Ştiinţe din
Bucureşti (1938), cu teza „Potenţialul disruptiv în vapori de
Hg”, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române
(1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti,
2003).

Între 1931-1942 a fost preparator, asistent şi şef de lucrări la
facultăţile de ştiinţe din Cernăuţi şi Bucureşti,
conferenţiar de optică şi inginer consultant în acelaşi domeniu,
în perioada 1944-1960, susţinând în acelaşi timp diverse cursuri
de optică.

În 1958, a primit titlul de doctor docent în ştiinţe. În 1960 a
fost constrâns, din motive politice, să renunţe la cariera
universitară, desfăşurând, în continuare, o activitate de
cercetare, în domeniul semiconductorilor amorfi elementari şi al
solidelor necristaline, în cadrul Academiei Române, la Institutul
de Fizică Bucureşti şi la Institutul de Fizică şi Tehnologia
Materialelor Măgurele.

A fost ales membru corespondent al Academiei Române, membru în
Comisia de Semiconductori IUPAP şi în conducerea Societăţii de
fizică din România.

În 1990, a fost ales membru titular al Academiei Române;
vicepreşedinte al Academiei Române (1990-1994), vicepreşedinte de
onoare al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (1992). În
anul 2000, a fost decorat cu Ordinul „Steaua României” în grad
de Mare Ofi ţer. A murit la Bucureşti.

2015: Ziua naţională de comemorare a Holocaustului împotriva
romilor

La 2 august 1944, aproximativ 3.000 de romi din lagărul de
exterminare Auschwitz-Birkenau au căzut victime ale regimului
nazist. În total, în Europa, circa 500.000 de romi au fost uciși
în perioada Holocaustului.

Comemorare victime Holocaust, Klaus Iohannis (2022)

Comemorare victime Holocaust, Klaus Iohannis (2022)

Pentru a onora memoria victimelor, ziua de 2 august a fost declarată
Ziua europeană de comemorare a genocidului romilor prin Rezoluția
Parlamentului European din 15 aprilie 2015, notează site-ul MAE.

Totodată, prin Legea nr. 124/2020, ziua de 2 august a fost
instituită în plan național ca Zi națională de comemorare a
Holocaustului împotriva Romilor – Samudaripen. Cuvântul samudaripen
înseamnă ucidere în masă în limba romani.

Conform Raportului final al Comisiei Internaționale pentru Studierea
Holocaustului în România, aproximativ 25.000 de romi din România
au fost deportaţi de regimul Antonescu în Transnistria. Dintre
aceştia, circa 11.000 au murit.

SURSA

Citește și ...

Lasă un comentariu