Pe data de 19 aprilie s-au născut prozatorul Calistrat Hogaș, jucătoarea de tenis de câmp Maria Șarapova, renumitul inginer Anghel Saligny și fiica pictorului Pablo Picasso, devenită un celebru designer. De asemenea, este ziua în care a murit scriitoarea britanică Daphne du Maurier, autoarea romanului „Rebecca”. În aceeași zi, dar în anul 1882 a murit Charles Darwin, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor.
Paloma, fiica pictorului Pablo Picasso, devenită un celebru designer. FOTO: Eduardo Coreea
1824: A murit Lord Byron (George Gordon
Noel), poet britanic
Unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi romantici
englezi, alături de contemporanii săi Percy Bysshe Shelley şi John
Keats, Lord Byron (George Gordon Noel) s-a născut la 22 ianuarie
1788, la Londra, fiind fiul unui nobil englez şi al unei bogate
moştenitoare scoţiene, potrivit www.poetryfoundation.org.
Lord Byron FOTO Arhivă
Byron şi-a petrecut copilăria în Scoţia,
alături de mama sa, părăsită de soţ. Devenit major şi absolvind
Universitatea din Cambridge, el şi-a primit în 1809 locul ereditar
în Camera Lorzilor. Între 1809-1811, a călătorit în Portugalia,
Spania, Albania, Grecia şi Turcia.
Apariţia primelor două cânturi din
„Pelerinajul infantelui Harold” i-a adus glorie imediată. În
ciuda infirmităţii cu care s-a născut (Byron era şchiop), a
cunoscut o perioadă de succese mondene, care nu numai că n-au
reuşit să-l împace cu rânduielile din ţara sa, faţă de care
avusese încă de tânăr o atitudine extrem de critică, dar l-au
dezgustat curând.
În 1815 s-a căsătorit, însă a divorţat
după un an. Societatea burghezo-aristocratică a dezlănţuit o
campanie de calomnii la adresa poetului, acuzându-l de imoralitate,
campanie a cărei cauză reală era nemulţumirea cercurilor
conducătoare faţă de poziţia sa potrivnică politicii lor.
Această prigoană l-a silit să părăsească ţara. În 1816 s-a
aflat în Elveţia, în 1817 în Italia, unde s-a recăsătorit, iar
după eşecul Mişcării Carbonarilor, cărora li s-a alăturat în
lupta împotriva dominaţiei austriece, a plecat în Grecia.
Aici şi-a trăit ultimii ani în vâltoarea
luptei de eliberare a ţării. A murit la 19 aprilie 1824, la
Missolonghi, în timp ce era implicat în lupta greacă pentru
independenţă. Opera sa cuprinde reflecţii adolescentine
(culegerea de versuri „Ceasuri de răgaz”), poemul satiric „Barzi
englezi şi critici scoţieni”, poeme denumite îndeobşte
orientale („Gheaurul”, „Mireasa din Abydos”, „Asediul
Corintului”, „Corsarul”), poezii lirice („Melodii ebraice”,
„Odă autorilor proiectului de lege împotriva fărâmătorilor de
maşini”), poezii politice închinate lui Napoleon Bonaparte,
poemul „Întemniţatul din Chillon”, poemul dramatic „Manfred”,
tragedii inspirate din istoria Veneţiei, precum poemul neterminat
„Don Juan”.
1848: S-a născut Calistrat Hogaş, prozator
Calistrat Hogaș FOTO Arhivă
Calistrat
Hogaș s-a născut la Tecuci, pe 21 aprilie 1847, cu numele de Dimitriu, fiind fiul protopopului
Gheorghe Dimitriu și al Mioarei Dimitriu. La
inițiativa învățătorului său, a fost înscris la școala
publică din Tecuci sub patronimicul Hogáș, porecla bunicului său
din partea tatălui.
A
urmat studii liceale între anii 1860 și 1869 la Academia Mihăileană
din Iași, unde a fost coleg cu personalități precum A.D.
Xenopol, Alexandru Lambrior și Vasile Conta. După absolvirea
liceului, s-a înscris la Facultatea de filosofie și litere din
Iași, specializarea „branșa literară”. La terminarea
studiilor, a devenit profesor de „partea literară” la gimnaziul
comunal din Piatra Neamț, fiind ulterior numit și director.
A debutat în literatură în 1874 cu poezia „Legenda lăcrămioarei” și a continuat să publice în reviste locale și naționale. Cel mai cunoscut volum al său, „Pe drumuri de munte”, a fost publicat în 1912, fiind reeditat în 1921 în două volume, cu o prefață de Mihail Sadoveanu.
Conflictele cu autoritățile locale l-au determinat să se mute temporar la
gimnaziul din Tecuci în 1878 și la Școala Normală „Vasile Lupu”
din Iași pentru un an. Revenind la Piatra Neamț în 1881, a devenit
apropiat al lui I.L. Caragiale, care era revizor școlar în zonă.
În
1891, s-a stabilit la Roman, unde a locuit într-o vilă în
apropierea Liceului Roman-Vodă. Ulterior, în 1899, s-a mutat la
Iași împreună cu familia sa, cu excepția fiului său Aetiu.
Calistrat
Hogaș a ieșit la pensie, dar a continuat să predea și să se
implice activ în educație. În 1915, s-a mutat la Piatra Neamț,
unde a trăit până la sfârșitul vieții sale. La
28 august 1917, Calistrat Hogaș a încetat din viață la Roman, la
vârsta de 70 de ani. A fost înmormântat la Piatra Neamț, iar
opera sa a fost recunoscută postum, primind premii și aprecieri din
partea Societății Scriitorilor Români și a altor instituții
literare.
1854: S-a născut Anghel Saligny, inginer,
membru titular şi preşedinte al Academiei Române
Anghel Saligny FOTO Arhivă
Inginerul Anghel Saligny s-a născut la 19 aprilie 1854, la Şerbăneşti, judeţul Galaţi. Anghel Saligny este considerat unul dintre părinţii ingineriei româneşti şi unul dintre cei mai buni proiectanţi de poduri şi construcţii din România.
Inițial interesat de astronomie, Saligny a studiat la Universitatea din Berlin, fiind elevul celebrului fizician Hermann von Helmholtz. Între 1870 și 1874, a urmat cursurile Școlii Tehnice Superioare Charlottenburg din Berlin, avându-i ca mentori pe inginerii Johann Wilhelm Schwedler și Otto Franzius.
A lucrat sub
îndrumarea profesorului Georg Christoph Mehrtens la construcția
căii ferate Cottbus-Frankfurt (Oder), iar sub conducerea lui
Gheorghe Duca la construcția căii ferate Ploiești-Predeal.
De-a lungul
carierei sale, Saligny a realizat numeroase inovații în domeniul
ingineriei, proiectând și construind poduri și silozuri care au
marcat progresul tehnic atât în România, cât și în lume.
Printre realizările sale notabile se numără proiectarea liniilor
ferate Adjud-Târgu Ocna, primele poduri combinate șosea-cale ferată
din țară, și podul peste Siret, la Cosmești, cu o lungime de 430
de metri.
Unul dintre
cele mai importante proiecte ale sale a fost construcția silozurilor
din beton armat de la Brăila și Galați, în perioada 1884-1889,
care au reprezentat o premieră mondială în utilizarea acestui
material în construcții.
De asemenea, a
condus lucrările de amenajare ale portului Constanța, introducând
pentru prima dată în România piloții și radierele din beton
armat în construcțiile portuare.
Cel mai
cunoscut proiect al său este podul peste Dunăre de la Cernavodă,
inaugurat în 1895 în prezența regelui Carol I, care a reprezentat
la vremea respectivă cel mai lung pod din Europa și una dintre cele
mai importante construcții de acest tip din lume. La inaugurarea sa, în timpul traversării podului de către 15 locomotive care trebuiau să demonstreze rezistenţa construcţiei, Anghel Saligny şi coordonatorii echipelor de muncitori erau într-o şalupă ancorată sub pod. Inginerul a garantat astfel cu viaţa sa și a echipei sale de specialiști responsabili de lucrare că podul rezistă. Reacția sa atunci când convoiul de locomotive a ajuns cu bine pe celălalt mal al Dunării fiind „Ştiam că va ţine!”.
Anghel I.
Saligny a murit pe data de 17 iunie 1925, la București.
1882: A murit Charles Darwin, naturalist britanic
Charles Darwin Foto: Arhivă
Charles Robert Darwin s-a născut pe 12 februarie 1809 în localitatea Shrewsbury, Anglia. Este cel mai celebru naturalist britanic,
geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția
speciilor (teoria evoluționistă).
A observat că toate formele de viață au evoluat de-a lungul
timpului din anumiți strămoși comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a
numit „selecție naturală”, toate acestea fiind publicate în cea mai celebra
scriere a sa, „Originea speciilor”.
Teoria evoluționistă a fost recunoscută de către comunitatea
științifică și publicul larg încă din timpul vieții sale, în timp ce teoria
selecției naturale a fost considerată ca prim argument al procesului evoluției
abia prin anii 1930, iar acum constituie baza evoluționismului sintetic.
Darwinismul a atras după sine o gamă largă de consecințe
sociale iar controversa a devenit una dintre trăsăturile sale permanente și
definitorii. Charles Darwin a revoluționat cercetarea științifică și
cunoașterea propriilor noastre origini, ca și a relației fizice cu natura și
universul.
1919: A apărut, la Bucureşti, revista
literară „Sburătorul”, condusă de Eugen Lovinescu
„Sburătorul” a fost o publicaţie apărută
la Bucureşti, săptămânal, de la 19 aprilie 1919 până la 7 mai
1921 şi, sub titlul „Sburătorul literar”, de la 17 septembrie
1921 până la 22 decembrie 1922, apoi lunar, ca serie nouă, din 6
martie 1926 până în iunie 1927, având subtitlul „Revistă
literară, artistică şi culturală”.
În articolul-program, apărut în numărul
inaugural, sub titlul „Sburătorul”, şi semnat de E. Lovinescu,
este mărturisită intenţia redacţiei de a nu porni la drum cu idei
preconcepute, invitând scriitorii să se manifeste după talentul
lor, ca personalităţi distincte, notează sursa citată. Structura
revistei reiese din clasifi carea materialelor publicate în cele 26
de numere ale primului an: poezie, proză, epiloguri, cronici şi
informaţii.
Au semnat versuri: Alice Soare, George
Călinescu (debut în 1919, semnat G. Călin), Victor Eftimiu, Elena
Farago, Camil Baltazar, Perpessicius, Camil Petrescu ş.a.; proză –
Gheorghe Brăescu, Sanda Movilă, Victor Eftimiu, Hortensia
Papadat-Bengescu, Gib Mihăescu, Liviu Rebreanu, I.C. Vissarion.
Cronicile literare sunt semnate de N. Davidescu, Barbu Fundoianu,
Mihai Iorgulescu, Ion Valerian, Eugen Lovinescu.
5 aprilie: se împlinesc 32 de ani de la moartea artistului american Kurt Cobain
1947: S-a născut Nicu Covaci, fondatorul trupei Pheonix
Nicu (prenume real Nicolae – n.r.) Covaci s-a născut la 19 aprilie 1947, în Timişoara. A studiat din copilărie pianul, acordeonul, dar şi limbile străine. Apoi a învăţat să cânte la muzicuţă şi a luat lecţii de chitară. A studiat la Liceul de Arte Plastice şi la Institutul de Arte Plastice din Timişoara, conform blogului personal.
Nicu Covaci este unul dintre cei mai mari muzicieni români, fondatorul legendarei formaţii Phoenix, în 1961. Lasă moştenire creaţii remarcabile şi nemuritoare precum: „Vremuri”, „Mugur de fluier”, „Cei ce ne-au dat nume”, „În umbra marelui U.R.S.S” etc.
Nicu Covaci a plecat din țară în anul 1976, printr-o
căsătorie fictivă și prin renunțarea la cetățenia română.
„Contesta regimul, dar cu o oarecare finețe. Sătul de povestea asta, a hotărât să plece. Și ce face? Le lasă colegilor de trupă instrumentele, instalația de sunet și de lumină și le spune exact așa: «Rămâneți calzi, pentru că nu se știe, poate vine Moș Crăciun» și părăsește Romania“, povestea Andrei Galiță, cel care i-a documentat biografia la CNSAS, potrivit Rador.
Nicu Covaci
Covaci scria pe blogul personal: „Formaţia Phoenix a fost interzisă în 1974. (…) Mi-am dat seama că nu mai merge şi m-am hotărât să plec. De cum am ajuns în Amsterdam, am început să umblu pe la studiouri ca să mă interesez cum să continui cu trupa afară. Singura soluţie era să-i scot ilegal din ţară. Disperarea m-a împins să fac gestul ăsta. I-am băgat în boxele Marshall şi am pornit spre graniţă. Noaptea, am ajuns la Orşova. Grănicerii (…) mi-au spus să descarc maşina şi să trec la percheziţie corporală. Le-am spus că în maşină se află instalaţia mea (…). Unul se urcase pe boxa în care era Ţăndărică şi îşi bălăngănea picioarele la un centimetru de obrazul lui. Până la urmă mi-au dat drumul şi am început să trec barajul spre sârbi. (…) Când am terminat, mă pun şi sârbii să deschid maşina. Când au văzut atâta amar de scule, au trântit uşa maşinii şi mi-au spus ‘Idi’. Am luat-o în sus pe munte. (…) Băieţii au ieşit la lumină odată cu ziua şi când m-au întrebat unde suntem, m-am uitat în jur la brazi şi la norii aurii de la picioarele noastre şi le-am spus ‘În rai’ “.
Nicu Covaci a murit la vârsta de 77 de ani, pe 2 august 2024.
1949: S-a născut Paloma Picasso, designer
francez, fiica lui Pablo Picasso
Paloma Picasso FOTO Cinemagia
Anne
Paloma Ruiz-Picasso y Gilot s-a născut la 19 aprilie 1949 în
Vallauris, Franța. Este fiica celebrului artist Pablo Picasso și a
pictoriței Françoise Gilot. În copilărie, a fost influențată de
simbolurile și operele tatălui său, iar numele ei, Paloma, este
asociat cu simbolul pe care Picasso l-a proiectat pentru Congresul
Mondial al Partizanilor pentru Pace, desfășurat la Paris în
același an.
Cariera
sa în designul de bijuterii a început în 1968, pe când era
creatoare de costume la Paris. Succesul său timpuriu a venit odată
cu crearea unor coliere din diamante artificiale, care au atras
atenția criticilor.
În
scurt timp, a început să creeze bijuterii pentru Yves Saint Laurent
și pentru compania grecească de bijuterii Zolotas. În 1980, a
început să lucreze cu Tiffany & Co. din New York, iar în 1984
a lansat primul său parfum, Paloma, pentru L’Oréal.
Realizările
sale în designul de bijuterii au fost recunoscute la nivel
internațional, fiind apreciate și achiziționate de muzee precum
Muzeul Național de Istorie Naturală din Washington, D.C. și Muzeul
Field de Istorie Naturală din Chicago.
În 1988, a fost onorată de The Fashion Group pentru contribuția sa
la industria modei, iar în 2010 a sărbătorit cea de-a 30-a
aniversare a colaborării sale cu Tiffany & Co. prin lansarea
unei noi colecții inspirate de Maroc.
Stilul
său distinct se remarcă prin pasiunea pentru culoarea roșu, care a
devenit semnătura ei, fiind asociată adesea cu rujurile sale roșii
aprinse. În afara carierei sale în design, Picasso a avut o scurtă
incursiune în industria filmului, jucând în filmul erotic „Contes
immoraux”, în 1973.
Viața
personală a fost marcată de două căsătorii: prima cu dramaturgul
Rafael Lopez-Cambil și a doua cu Dr. Eric Thévenet, un doctor în
medicină osteopatică. Cei doi locuiesc în prezent în Lausanne,
Elveția, și în Marrakech, Maroc.
1954: S-a născut Radu G. Ţeposu, critic
literar și jurnalist
Radu G. Ţeposu FOTO eZiarulTau
S-a născut pe 19 aprilie 1954 la Şirnea, jud. Braşov. A urmat
cursurile liceului „Andrei Şaguna” din Braşov (1969-1973), apoi
cursurile Facultăţii de Filologie, secţia română spaniolă, a
Universităţii din Cluj-Napoca (1974-1978).
A fost profesor de română şi latină la
Mârşa, jud. Giurgiu (1978-1983); secretar general de redacţie la
„Echinox” (1974-1978), apoi redactor la revistele „Flacăra”
(1983-1987), „Viaţa studenţească” şi „Amfiteatru”
(1987-1989), devenind, din 1990, director al revistelor bucureştene
„Cuvântul” şi „Amfiteatru”. Şi-a făcut debutul literar
în revista clujeană „Echinox” (1975), cu studiul „Funcţia
spaţiului în «Zalmoxe» de Lucian Blaga”.
Editorial, a debutat în 1983, cu „Viaţa şi
opiniile personajelor”. În 1993 a publicat „Istoria tragică şi
grotescă a întunecatului deceniu literar nouă” (a doua ediţie,
1995). A semnat cronici literare, recenzii, studii în multe reviste
literare, a colaborat la dicţionarul „Scriitori români”,
coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu.
A publicat
ediţii şi a prefaţat volume de Ioan Slavici, Aurelian Titu
Dumitrescu şi S.M. Vizirescu. Unul dintre cei mai importanţi
critici literari ai generaţiei ’80, Radu G. Ţeposu a fost distins
cu Premiul revistei „Amfiteatru” pentru critică literară pe
anii 1976 şi 1978. A murit la Braşov.
6 aprilie: Ziua în care Ion Rațiu este ales președinte al PNȚCD
1989: A murit Daphne du Maurier, scriitoare
britanică
Daphne du Maurier FOTO Wikipedia
Daphne du Maurier, numele complet era Dame
Daphne du Maurier, romancier şi dramaturg, s-a născută la 13 mai
1907, la Londra, într-o familie creativă şi de succes. A fost
fiica actorului-manager Sir Gerald du Maurier, iar mama ei, Muriel
Beaumont, a fost şi ea actriţă. Bunicul său a fost scriitorul
George du Maurier.
Daphne a fost a doua dintre cele trei surori şi
a beneficiat de o educaţie privilegiată în Hampstead. Familia a
cumpărat o casă de vacanţă în Cornwall în anul 1920 şi acea
casă a devenit un loc preferat al scriitoarei, singuratic, care i-a
permis să lucreze serios la începutul carierei sale.
Primul ei roman, „The Loving Spirit”, a
fost publicat în 1931, iar succesul său în această profesie a
crescut în timp. Ducea o viaţă privilegiată, cu personal de
serviciu care avea grijă de casă şi de copii şi era mândră că
era susţinătoarea fi nanciară a familiei cu un venit asigurat din
scris. În 1932, Daphne s-a căsătorit cu Frederick Browning,
militar, şi au avut trei copii.
A continuat să scrie până când sănătatea
şi bătrâneţea au împiedicat-o. Multă vreme Daphne du Maurier a
fost descrisă ca o scriitoare romantică. Acest lucru este însă
complet înşelător, deoarece a scris romane şi povestiri
întunecate, cu întorsături neaşteptate sau cu fi naluri pline de
suspans, potrivit site-ului dedicat, www.dumaurier.org.
Primul său roman, „The Loving Spirit”
(1931), a fost urmat de multe alte scrieri de succes. A scris, de
asemenea, ficţiune istorică, mai multe piese de teatru şi un ghid
de călătorie, „Vanishing Cornwall” (1967).
Cel mai cunoscut roman al său, „Rebecca”,
a fost adaptat atât pentru scenă, cât şi pentru ecran în mai
multe rânduri, în această serie înscriindu-se cunoscutul regizor
Alfred Hitchcock, cu pelicula sa din 1940. Alte câteva dintre
scrierile sale au fost, de asemenea, adaptate pentru ecran, între
care „Jamaica Inn”, „Frenchman’s Creek”, „Hungry Hill”
şi „My Cousin Rachel”. Filmul lui Hitchcock „The Birds”
(1963) se bazează pe nuvela cu acelaşi nume, la fel şi filmul
„Don’t Look Now” (1973). Daphne Du Maurier a primit titlul de
Dame Commander a Ordinului Imperiului Britanic, în 1969. A publicat
o autobiografie, „Growing Pains”, în 1977; colecţia „The
Rendezvous and Other Stories”, în 1980; şi o reminiscenţă
literară, „The Rebecca Notebook and Other Memories”, în 1981.
A
murit la 19 aprilie 1989, în Cornwall.
2004: Generalul sârb bosniac, Radislav
Krstic, condamnat la 35 de ani de închisoare
Generalul sârb bosniac, Radislav Krstic, a
fost condamnat de Curtea de Apel a Tribunalului Penal Internaţional
pentru Fosta Iugoslavie la 35 de ani de închisoare pentru
complicitate la genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de
război comise împotriva musulmanilor din Bosnia, în 1995, la
Srebrenica.
2007: Suspendarea președintelui Traian
Băsescu
Senatul şi Camera Deputaţilor, reunite în
sedinţă comună, au aprobat propunerea de suspendare a
preşedintelui Traian Băsescu, cu 322 de voturi pentru, 108
împotrivă şi 10 abţineri. Hotărârea Parlamentului privind
suspendarea din funcţie a preşedintelui României a fost publicată
în Monitorul Oficial nr. 265/19 aprilie 2007.
