Anxietatea sau depresia. În România, tot m
Care sunt semnele timpurii ale depresiei și anxietății pe care ar trebui să le recunoaștem în noi înșine sau în cei din jurul nostru?
În primul rând, este foarte important să înțelegem diferența dintre o stare anxioasă/depresivă normală și instalarea unei tulburări de anxietate sau depresie ce necesită ajutor specializat și/sau tratament.
Îngrijorarea este o emoție sănătoasă în situații de amenințare sau pericol, tristețea sau deprimarea sunt normale în situații de pierdere ca doliul, despărțirile, pierderea locului de muncă. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că emoțiile așa-zis negative – frică, tristețe, furie – sunt emoții firești, pe care le experimentăm cu toții în viața de zi cu zi. Câteodată putem resimți stări de anxietate sau depresie tranzitorii; asta nu înseamnă că avem o problemă clinică ce necesită tratament.
În cazul anxietății generalizate vorbim de tulburare atunci când îngrijorarea excesivă este prezentă în majoritatea zilelor timp de cel puțin 6 luni, iar simptomele principale sunt: neliniște, senzația de a te simți “ca pe ghimpi”, iritabilitate, perturbări ale somnului, tensiune musculară, dificultăți în a controla îngrijorările excesive cu privire la potențiale “pericole”. Persoanele cu anxietate generalizată se preocupă excesiv de fel și fel de situații imaginare și anticipează viitoare probleme inexistente, tipul predominat de gândire fiind “what if”(dar dacă…..?).
Pentru a vorbi de o tulburare depresivă, prezența simptomelor trebuie să persiste minim 2 săptămâni, observându-se o modificare semnificativă de dispoziție și comportament în viața persoanei. Principalele simptome sunt: tristețe profundă, vid interior, oboseală, lipsă de energie, lipsa sensului, insomnii, diminuarea capacității de concentrare, pierderea interesului sau a plăcerii pentru ativitățile cotidiene, vinovăție excesivă.
De ce este important să identificăm aceste semne cât m
Putem preveni instalarea unei tulburări dacă suntem atenți la noi înșine, dar aceasta necesită o minimă psihoeducație sau inteligență emoțională. Știm, din treapia cognitiv-comportamentală, că la baza acestor tulburări se află un tipar de gândire distorsionat, irational. Dacă în general, în viața de zi cu zi, sunt m
Ideal ar fi, știindu-mă cu aceste trăsături, să mă îndrept către un proces de dezvoltare personală sau consiliere psihologică pentru a preveni posibile complicații. Un aspect m
Ce sfaturi
În ultimii ani observ o îmbunătățire în percepția oamenilor cu privire la psihoterapie/ psihiatrie, și din ce în ce m
Pentru cei care consideră problemele psihologice într-un mod negativ sau aceia care suferă din cauza stigmatizării sociale, propun următoarea întrebare: este oare o rușine să mergi la stomatolog sau cardiolog, să
Cum putem încuraja o abordare m
Sănătatea mintală înseamnă un pic m
Din nou, psihoeducația este instrumentul de combatere a stigmatizării sociale. Mă pot educa citind cărți din secțiunea “psihologia pentru toți”, pentru a avea noțiunile de bază în legătura cu ceea ce se petrece cu mine ca ființă umană, sau pot participa la ateliere/workshop-uri de “dezvoltare personală” la diverși specialiști in domeniul psihologiei, sau în centre de psihoterapie. Iar în plan social am avea nevoie de m
foto: Centrul EKA
