Oana Lis Are în Continuare Grijă De Viorel Lis Singură: „Eu îl Duc La Azil Doar Dacă Mă Calcă Mașina”. Cum Face Bani Pentru Tratamentul Lui

De când Viorel Lis are probleme de sănătate, Oana Lis a devenit stâlpul familiei. Ea face bani din activitatea ei de psiholog și, mai nou, vinde haine și diverse accesorii din casă. Așa face bani pentru a se întreține și pentru tratamentul soțului ei. „Sunt antreprenor, dragă, vând! Nu aș vrea să fie un caz de victimizare, ci o resursă de a mă descurca!”, a spus Oana Lis în direct la Pro TV.

„Nu am vrut să mai cerșesc. Vând chestii. În spital mi-am dat seama că nu am nevoie de lucruri multe ca să funcționez. De bine nu le vând. (…) Eu râd, dar numai eu știu cât am plâns acasă”, a mai zis ea.

Viorel Lis a părăsit spitalul în cărucior cu rotile

După 10 zile de spitalizare, Viorel Lis are zâmbetul pe buze, chiar dacă a părăsit spitalul în cărucior cu rotile. Soția lui recunoaște că nu e ușor să aibă grijă singură de el, dar nu îl duce la azil. „Nu a mai luat contact cu lumea, a stat doar acasă.

A trebuit și trebuie să vând lucruri din casă. Am reușit să vând câteva lucruri, le mulțumesc celor care mi-au scris, o să mă mai gândesc ce pot să mai vând din casă. (…) Eu îl duc la azil doar dacă mă calcă mașina. În primul rând eu pot avea grijă de el, nu zic total nu, poate și eu la bătrânețe ajung la azil”, a mai zis ea, conform protv.ro.

„Atâta timp cât e bine și conștient, eu cred că poate sta acasă. Cred că mai repede îl îngrop de viu decât să îl duc la azil. Pe mine, oamenii mă pun într-o lumină proastă.

De ce există doar titluri negative, de ce nu există și știri pozitive? Eu sunt un om minunat care are grijă de el. Apoi citesc în ziare despre mine alte lucruri, mă deranjează, evident, eu acum lucrez ca psiholog, online, dar lucrez. Și vreau să fiu respectată”, a mai declarat ea.

Totodată, Oana Lis a comentat și știrile false care au apărut recent și care spuneau că Viorel Lis s-a stins din viață. „A apărut o știre cum că Viorel a murit, dar am primit mesaje că l-am lăsat la azil, că l-am lăsat să moară. Pe lângă asta, erau niște doamne la spital când l-au văzut, erau să facă infarct, că femeile alea știau că el a murit! A fost foarte greu să stau în spital cu el, dar am stat pentru el.(…)

Dacă ar fi viu, ar avea 80 și ceva de ani. Dar e omul meu, mai mult de jumătate din viață mi-am petrecut cu el. De multe ori am renunțat la mine să pot să fac pentru el. (…) Dacă o să îmi fac vreodată vreun azil, de bărbați îmi fac (râde).”