Horațiu Mălăele a fost surprins de paparazzi Playtech.ro în zona de nord a Capitalei. Acesta se afla în timpul unei discuții plăcute cu câțiva prieteni la o vinărie cunoscută din zonă. Cu ce mașină a ajuns la locație? Cu siguranță celebrul actor i-a lăsat fără cuvinte pe colegii din trafic. Iată ce autovehicul impresionant conduce iubitul artist! Puțini din fanii lui știau că cel din urmă adoră bijuteriile pe patru roți.
Ce mașină conduce Horațiu Mălăele: cum a fost surprins?
Horațiu Mălăele este unul din cei mai cunoscuți actori de la noi. Acesta este apreciat de fani pentru faptul că și-a ținut viața personală departe de ochii curioșilor. Se pare că artistul tratează la fel de discret și întâlnirile cu prietenii săi. Bărbatul a fost surprins recent de paparazzi Playtech.ro în zona de nord a Capitalei în compania unor oameni dragi.
Cei din urmă au decis să schimbe câteva vorbe la o vinărie cunoscută din zonă. Horațiu Mălăele a hotărât să își schimbe planurile și mai apoi și-a cumpărat o sticlă de vin pe care a pus-o în portbagaj pentru că cel mai probabil poveștile aveau să se întindă în liniște, dar acasă de această dată.
Actorul și-a făcut apariția într-o pereche de pantaloni scurți, o bluză cu mânecă lungă și o pereche de pantofi sport. Fanii au observat că nimic nu era special în vestimentația sa, dar cu siguranță cei mai mulți colegi de trafic au sesizat marca mașinii pe care o conduce. Mai exact, cel din urmă deține un Mercedes care costă în jur de 40.000 de euro.
Detalii despre actor
Horațiu Mălăele s-a născut pe data de 31 iulie în anul 1952 la Târgu Jiu, Gorj. Acesta este un actor de film, radio, televiziune, teatru și voce, regizor, caricaturist și scriitor român. El a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1975, clasa profesor Octavian Cotescu.
Artistul a subliniat că în momentul în care s-a născut nu erau ,,semne de vreo reușită în viață”. Cu toate astea, a reușit să își pună amprenta într-un domeniu fabulos.
,,Când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea în viață. Aveam un strabism foarte pronunțat, eram dislexic și abia citeam, toți cei din jur râdeau de mine – profesori și copii, eram numit “prostu’ clasei”, mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat.
Eram în suferință. Înțelesesem că sunt prost, urât, și că nu sunt bun de nimic. Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns și a vorbit puțin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar: ‘Tu ești un geniu.’ Iar eu am început să fiu”, a povestit acesta în urmă cu ceva timp.