Ziarul monden

Stiri din toate domeniile

Cezar Ouatu a cunoscut lipsurile vieții doar în cadrul show-ului „Ferma”. „Chiar dacă am copilărit pe vremea lui Ceaușescu, aveam de toate”

A lucrat la supermarket, a îngrijit bătrâni și a vândut pizza, iar asta l-a pregătit pentru viață enorm. Deși, în ultimii ani, a fost obișnuit să fie un răsfățat al sorții, Cezar Ouatu a experiementat din nou greul, la filmările pentru show-ul „Ferma”. Despre toate acestea și multe altele ne-a povestit în interviul de mai jos.

Faptul că ai pornit de jos, că ai lucrat la supermarket și că ai vândut pizza te-a făcut ca acum să apreciezi mai mult ceea ce ai?

-Cu siguranță este foarte important să nu uiți niciodată de unde ai plecat, indiferent cât de sus ajungi. Uneori ajungi sus, uneori repede… dar atât de rapid poți pica dacă nu știi să fii un om cu picioarele pe pământ. Eu sunt mândru de tot ceea ce am făcut până acum, am îngrijit bătrâni, am servit pizza și fiecare zi a fost și este o lecție de viață pentru mine. Inclusiv, prin provocările asumate, cum este și Ferma – o altă provocare gândită, dar asumată. Cred că este important să te mândrești cu ceea ce faci și să mergi mai departe, evoluând. Sunt genul de persoană care a rămas cu picioarele pe pământ, indiferent de cât de departe sau de sus a ajuns.

După cum ai văzut, la Ferma, cunoști și fenomenul de „foamete”. Cum a fost din punctul ăsta de vedere?

-Sincer să fiu și fără să fiu diplomat, nu am cunoscut foametea, în viața reală. Chiar dacă eu mă mândream cu faptul că am trăit pe vremea lui Ceaușescu, eu am avut șansa să am un tată care lucra în Austria, ca profesor. Și eram singurul copil privilegiat din cartier, poate chiar din Ploiești. Aveam Nutella, banane, ciocolată și multe alte lucruri, pe care le primeam de Crăciun. Cred că Ferma rămâne singurul loc unde am făcut foamea. Cu toate astea, nu este atât de greu încât să nu pot trece peste și să merg mai departe.

Cum a fost copilăria ta?

-Vacanțele de iarnă sau de vară mi le petreceam în Orlești, Oltenia, în locul pe care-l numeam ”la țară”. Acolo m-am spălat în albie, mergeam cu caprele pe deal, era foarte frumos. Era întoarcerea la origini, unde mergeam alături de mama mea. Cred că orice orășean își dorește să meargă în acele zone (râde)! Eu nu mă consider un orășean neapărat, ci mai degrabă un om cu o mentalitate simplă, dar adevărată. Iar ”băiat de oraș” nu am fost și nu voi fi niciodată.

Mi-ai povestit într-un interviu că ai frică de înălțime și că într-un videoclip ai avut nevoie de o dublură care să sare cu parașuta în locul tău. Între timp ți-ai mai învins fricile sau ai descoperit altele noi?

-Cred că singura frică transformată, ușor, în fobie, este cea legată de șerpi. În rest, legat de înălțimi nu mai am, chiar de curând am făcut și parasailing, la o înălțime destul de ridicată. Cred că mă descurc cu orice condiție în acest moment.

Ești mulțumit de versiunea lui Cezar Ouatu din momentul de față sau încă lucrezi la cea mai bună versiune a ta? Ce vrei să schimbi la tine?

-Trebuie să recunosc faptul că tot timpul există loc de mai bine și de evoluție, dar până la această vârstă sunt mulțumit de ceea ce am făcut. Uneori, am făcut lucruri și s-au întâmplat anumite aventuri mai mari decât mă așteptam. De obicei, ceea ce îmi doresc, obțin. Nu mă voi opri niciodată să am aspirații înalte legate de carieră, de familie, de evoluția mea. Am mult planuri, nu mărețe, ci foarte mari. Dacă ar fi să răspund în două cuvinte: sunt foarte mulțumit de ceea ce sunt astăzi, de educația primită de la ai mei și de percepția care există la nivel național, despre omul Cezar Ouatu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *