Ziarul monden

Stiri din toate domeniile

Medicul Gabriel Diaconu despre Parintele Calistrat: „Din fericire pentru Calistrat, Dumnezeu i-a luminat drumul, in timp ce-i soptea: iti dau, dar…”

Medicul Gabriel Diaconu a postat un mesaj pe Facebook in care face referire la parintele Calistrat, preotul depistat cu coronavirus.

Iata mesajul integral:

“Nu ma bucur, si n-am sa ma bucur vreodata de boala nimanui. Cu atat mai putin a unuia care, din diverse motive, si-a folosit tribuna, audienta, reputatia pentru perpetuarea de ne-adevaruri in general, iar in particular chiar respectiva boala.

Ma refer la parintele Calistrat. Omul are COVID-19. Ne-a dezvaluit asta de pe un pat de spital.

Intr-o emisiune cu dansul am avut ocazia sa discut cu un om cuviincios. Nu aceeasi cuviinta a demonstrat-o Calistrat in legatura cu multe alte teme privind lucruri – de data asta – sfinte pentru mine. Ca vorbim de copii, de femei, de violenta domestica, de dreptul la informatie si la educatie, iesirea din / si de sub/ talpa habotnica a bisericii. Si altele, si altele.

Am intalnit multi oameni ca el de-a lungul vietii mele. Oameni care tin doua registre. Oameni care una zic, alta fac. Oameni care, fie permis termenul, sunt ipocriti.

N-avem date suficiente sa propunem ca numarul ipocritilor e semnificativ statistic mai mare in randul clerului, comparativ cu populatia generala. La fel cum n-avem vreo baza sa afirmam ca, in exces fata de cat te-ai astepta, exista mai multi preoti decat doctori ipocriti.

Dar, spre deosebire de doctrina, de-aceasta data nu doar cei fara de pacat pot sa ridice piatra. Ba, dimpotriva, tocmai cei care sufera de ipocrizie, devreme ce exista ipocrizie, si de-ar fi sa iasa din ea, ar trebui sa puna mana pe o forma de bolovan.

Nu e cazul sa particularizam problema dublului registru doar la aceasta perioada, cand ochii unora sunt bulbucati de coronavirus. Intersectia dintre medicina, spiritualitate si religie este punctata de sange, bezna si prea frecventa revolta. N-a fost nicicand reglementata. Dar cand a fost sa fie razbel, cand Romania s-a confruntat cu probleme grave sanitare, deodata autoritatea si-a dat seama ca fara Biserica nu se poate. Nu fara Dumnezeu (vorba motto-ului familiei regale). Cat fara Biserica.

Biserica circumscrie o institutie a carei sfera de influenta merge in lung, in lat, si in adanc. Mai putin spre cer, oricat ti-ar promite pliantele si reclamele. Iar daca lungul si latul sunt geografice, adancul e radacina fricii, unde oamenii isi pierd uzul judecatii, iar de la o distanta incolo se duc spre un cort care le promite, nu neaparat le livreaza, siguranta.

Si Biserica tine doua seturi de registre. Prin vocea oficiala se dezice periodic de varii forme de extremism. Purtatorul de cuvant al Patriarhiei face o treaba rezonabila sa nege legaturi problematice dintre aceasta, si diverse factiuni care mai degraba se ocupa cu racolare si recoltare de oameni si bani, respectiv finantare a unor diverse proiecte, nu toate atat de solare. Da, banii bisericesti circula si catre sanatorii, camine, centre si dotari. Dar banii bisericesti circula si spre figuri destul de tenebroase, capabile sa puna samanta urii, sa dezbine, sa incite la furie fata de tot ce e divers, diferit etnic sau cultural fata de – sa-i spunem drept – spatiul ”vital” crestin. Unde mai pui ca implicarea Bisericii in politica este de ne-tagaduit, atat in corp, cat si in practica.

Asa cum medicina a pierdut, in luni de zile, cateva personalitati rapuse de coronavirus, asa si Biserica. Doar ca noi i-am pierdut la datorie, dansii la liturghie. Ca pe niste copii batrani, multi-milenari, a trebuit sa le re-aducem periodic aminte Parintilor ca fiecare e, de fapt, cu aia a mume-sii, iar daca painica si apa sfintita ar vindeca ORICE boala, de maine ar incepe sa fie decontate de Casa de Asigurari. Dar pana atunci, fiecare spunem povesti, doar ca ale noastre chiar prelungesc vieti. Posibil ca ale dansilor le salveaza, dar juriul inca nu s-a decis independent de pozitia oficiala.

Calistrat imi place. Nu trebuie sa fiu de acord cu el cat sa-mi placa. E un popa Tanda autentic. Un exceptional vorbitor, un foarte fin adversar de dezbatere.

Astfel ca ii doresc sa treaca prin boala cu bine. Si sa-i rabde trupul, sa apuce sa povesteasca despre ce-a trait, ce-a patimit, dar mai ales cat din povata lui empirica privind preventia infectiilor in gat s-a adeverit.

Ca el sunt multi. Prea multi, ar spune unii. Oameni a caror minte sare de pe-o piatra pe alta cand vine vorba de gandit. Nu doar ca nu pricep, sincer sa fiu cred ca traiesc in alta lume, suspendata nu doar de la legile fizicii dar si orice suspiciune ca ele ar exista. Gandirea lor precede magia, e invartita imprejurul nevoii de-a le da careva sens, caci altfel nu se descurca. Ca vine preotul sa le dea un sens, ca vine baronul sa le dea un sens, ca vine banditul sa le dea un sens, cata vreme pui sageata pe linia aia, sens se cheama.

Nimeni n-a mers acolo cat sa vada daca cei aproape 4000 mii de morti ai pandemiei din Romania aveau o distributie similara socio-economica, educationala, comparativ cu restul tarii. Nimeni nu s-a intrebat, deocamdata, care era gradul de educatie medicala a celor muriti, infectati, comparativ cu cei care s-au stiut, si au putut, mai bine a se feri (de foc, sic!).

Dar poate odata se vor intreba.

Fiecare avem o povara pe umeri, din momentul in care cutezam sa va vorbim voua. Cum ca unii va luati dupa noi, ascultati ce zicem, luati de bune vorbele noastre, povetele, indreptarile, sfaturile. Daca l-as banui pe Calistrat ca e onest in parascoveniile propuse, daca l-as suspecta a fi zelot, daca ar fi avut TARIA sa mearga prin boala pana la capat cu rugaciune, agheasma si Decasept, atunci poate-ar fi fost pe undeva mai bine, lumile mai clar separate. Doar ca, ce tristete, nu…din fericire pentru Calistrat Dumnezeu i-a luminat drumul, in timp ce-i soptea: iti dau, dar nu-ti bag si-n traista…”, a scris Gabriel Diaconu pe pagina sa de Facebook.

Sursa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *